Dicționar de sinonime
Sinonime stropitură
Cuvântul „stropitură” are următoarele sinonime:
stropitură ( substantiv )
- împroșcare
- picătură
- pată
- împroșcătură
- stropire
- stropit
- stropeală
- pic
- picur
- strop
- picurătură
- pătătură
Sinonime Apropiate
- praftoriță - stropitoare
- udătură - jilăveală, stropire, umezeală, băutură, cinste
- boabă - picătură, strop
- poveste - narațiune, basm, istorisire, povestire, născocire, scornitură, minciună, brașoave, pățanie
- răsti - a țipa, a se stropși, a striga, a urla, a se oțărî, a zbiera
- rățoială - răsteală, stropșeală
- recâștiga - a recăpăta, a reprimi, a recuceri, a redobândi
- schilod - infirm, mutilat, schilodit, estropiat
- sobrietate - cumpătare, ponderație, simplitate, austeritate, rigorism, moderație
- sobru - moderat, cumpătat, reținut, ponderat, simplu, auster
- spărtură - crăpătură, fisură, ciobitură, gaură, despicătură, ciob, frântură, ruptură, hârb
- spetează - spătar, spate, rezemătoare
- spurca - a murdări, a păta, a degrada, a pângări, a profana
- șoca - a frapa, a contraria, a surprinde (neplăcut), a epata, a izbi
- țară - pic, puțin, oleacă, strop, fărâmă
Dex stropitură
- STROPITÚRĂ, stropituri, 1. Stropire. 2. Picătură, strop. – Stropi + -tură.
- STROPITÚRĂ, stropituri, 1. Faptul de a stropi, stropit, stropeală. Venindu-și în simțire... prin multe frecături și stropituri. DRĂGHICI, R. 21. ◊ Pilcurile de margarete și de romaniță, stropituri albe, parcă erau rîsul poienilor. SADOVEANU, E. 119. 2. (Concretizat) Picătură, strop. Găinile se suiră pe prispă la adăpost, alungate de cele dintăi stropituri reci. SADOVEANU, B. 27. Cînd o ud (planta), feresc frunzele de stropituri. La TDRG. Vremea era cam tulburată, tuna cam înfundat și începuse a pica stropituri late de ploaie. RUSSO, O. 147. ◊ Alunii, cornii, ulmii și mestecenii înfloriseră și se scuturau, pe cînd mugurii cireșilor sălbatici crăpau și arătau ca stropituri de fulgi. SADOVEANU, O. VIII 49.
- stropitură f. efectul stropirii.
- stropitúră f., pl. ĭ. Efectu și modu de a stropi.
- STROPITÚRĂ s. 1. v. împroșcare. 2. v. picătură. 3. v. pată.
- STROPITURĂ 1. împroșcare, împroșcătură, stropire, stropit, (rar) stropeală. (~ cuiva cu noroi.) 2. pic, picătură, picur, strop, picurătură. (O ~ de ploaie.) 3. pată, pătătură, picătură. (O ~ de sînge, de noroi.)