Sinonime străbătător

Cuvântul „străbătător” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• sagace - perspicace, subtil, pătrunzător, ager, mintos
• ager - iute, sprinten, vioi, isteț, dibaci, subtil, perspicace
• clarvăzător - pătrunzător, ager, perspicace, penetrant, ascuțit
• ascuțit - tăios, înțepător, țuguiat, subtil, ager, fin, pătrunzător, perspicace, strident
• sagacitate - pătrundere, agerime, ascuțime, subtilitate
• sclipitor - lucitor, scânteietor, scăpărător, deștept, subtil, iscusit, remarcabil
• spiritual - mental, intelectual, duhovnicesc, deștept, ager, penetrant, isteț, fin, glumeț
• șterpeli - a fura, a subtiliza, a dosi
• tenace - stăruitor, dârz, perseverent, consecvent, persistent
• fin - delicat, gingaș, diafan, străveziu, vaporaș, subtil, ager, pătrunzător, manierat
• finețe - delicatețe, grație, gingășie, sensibilitate, rafinament, subtilitate, agerime, ingeniozitate
• fler - intuiție, instinct, perspicace, miros
• imponderabil - diafan, fără greutate, aerian, imperceptibil, insesizabil, subtil
• insistent - stăruitor
• inteligent - deștept, ager, isteț, priceput, mintos, subtil, dibaci

Dex străbătător

• STRĂBĂTĂTÓR, -OÁRE, străbătători, -oare, 1. Care străbate sau care pătrunde prin ceva. ♦ Care învinge cu ușurință piedicile; răzbătător. 2. Care cutreieră, care parcurge un loc, o suprafață. – Străbate + -ător.
• STRĂBĂTĂTÓR, -OÁRE, străbătători, -oare, 1. (Adesea ) Care străbate sau pătrunde prin ceva. Răsune iar cornul de moarte Străbătător al ritmurilor mele. BENIUC, V. 63. De șapte luni nu poți să mai stingi cu toate ceasloavele din raft flacăra ochilor ei străbătători și negri! GALACTION, O. I 180. ♦ Care învinge piedici, răzbate. Stăruința și brațele omenești sînt tot așa de puternice și de străbătătoare ca și undele nebiruite. VLAHUȚĂ, R. P. 67. Și poate că nici este loc Pe-o lume de mizerii Pentr-un atît de sfînt noroc Străbătător durerii. EMINESCU, O. I 185. ◊ (Substantivat) Pre cei străbătători și ageri la minte și la vedeare i-au orbit. ȚICHINDEAL, F. 4. 2. Care parcurge un loc, care cutreieră. Dragile noastre picioare Tare-au fost străbătătoare. MARIAN, Î. 545.
• STRĂBĂTĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) 1) Care străbate. 2) fig. Care știe să înfrunte obstacole; care nu se dă învins; răzbătător. /a străbate + suf. ~ător
• străbătătór, -oáre adj. Fig. Care străbate și obține, care nu se lasă pînă nu capătă: om străbătător.
• STRĂBĂTĂTÓR adj. v. insistent, perseverent, persistent, răzbătător, statornic, stăruitor, tenace.
• STRĂBĂTĂTÓR adj. v. perspicace.

Antonime străbătător

• Străbătător ≠ nestrăbătător

Sinonimul cuvântului străbătător

Testează-te!