Dicționar de sinonime
Sinonime sucomba
Cuvântul „sucomba” are următoarele sinonime:
sucomba ( verb )
- muri
- a deceda
- a dispărea
- a se duce
- a muri
- a pieri
- a se prăpădi
- a răposa
- a [se] sfârși
- a se stinge
- a repauza
- a se săvârși
- a se pristăvi
- a se proslăvi
- a crăpa
- a plesni
- a se sparge
- a se curăța
- a adormi
- a expira
- a pica
- a se muta
- a se petrece
- a o mierli
Sinonime Apropiate
- muri - a deceda, a se stinge, a răposa, a se prăpădi, a sfârși, a sucomba, a da ortul popii, a-și da sufletul, a se usca
- crăpa - a plesni, a pocni, a se sparge, a se fisura, a se despica, a muri, a se stinge
- expira - a se isprăvi, a se sfârși, a se încheia, a se termina, a muri, a deceda, a pieri, a răposa
- pieri - a muri, a deceda, a se stinge, a se ofili, a se veșteji, a se usca, a dispărea, a se pierde, a se risipi
- deceda - a muri, a sucomba, a dispărea, a da ortul popii, a-și da duhul, a răposa
- sfârși - a termina, a încheia, a isprăvi, a pune capăt, a înceta, a fini, a muri, a deceda, a dispera
- desăvârși - a perfecționa, a săvârși, a împlini, a înfăptui, a duce la bun sfârșit, a realiza, a termina
- deschide - a desface, a destupa, a descuia, a dezlega, a desfoia, a dezlipi, a despica, a sparge, a crăpa
- despica - a crăpa, a sparge, a spinteca, a despărți, a tăia
- moarte - deces, dispariție, stingere, pieire, răposare, extincție, sucombare, exitus, omor
- pieritor - muritor, efemer, fragil, plăpând
- răspicat - limpede, clar, lămurit, hotărât, decis, categoric, ferm
- spărtură - crăpătură, fisură, ciobitură, gaură, despicătură, ciob, frântură, ruptură, hârb
- trosni - a pocni, a cârâi, a crăpa, a plesni
- veșnic - etern, nemuritor, nesfârșit, perpetuu, sempitern, mereu, încontinuu, întruna, pururi
Dex sucomba
- SUCOMBÁ, sucómb, I. A muri, a deceda. – Din succomber.
- SUCOMBÁ, 3 sucómbă, I. (Livresc) A muri, a deceda. Bolnava sucombînd, am practicat disecția. PARHON, O. A. I 117. Trupu-i schingiuit și slăbit a sucombat mai tîrziu, cu mult înainte de vreme. SADOVEANU, E. 49. ◊ Cine are talent își face singur drum... Iar dacă sucombă pe drum, înseamnă că nu era făcut pentru aceasta. C. PETRESCU, C. V. 149.
- SUCOMBÁ I. A muri, a deceda; a pieri. ♦ A fi zdrobit, învins. .
- SUCOMBÁ intr. 1. a muri, a deceda. 2. a fi zdrobit, învins. (< fr. succomber)
- A SUCOMBÁ pers. 3 sucómbă intranz. livr. 1) A suferi o înfrângere într-o luptă. 2) A înceta de a mai trăi; a se stinge din viață; a muri; a deceda; a se sfârși; a răposa. /<fr. succomber, lat. succumbere
- sucombà v. 1. a nu putea rezista: a sucomba durerii. 2. a fi învins, a cădea sub o putere covârșitoare: a sucomba după ani de luptă.
- *sucómb, a -á v. intr. (fr. succomber, d. lat suc-cúmbere, a cădea dedesupt. V. incumb). Cad învins, mor: sucomb dureriĭ, loviturilor; sucomb după o luptă cruntă.
- sucomb.
- SUCOMBÁ vb. v. muri.
- SUCOMBA a deceda, a dispărea, a se duce, a muri, a pieri, a se prăpădi, a răposa, a (se) sfîrși, a se stinge, a repauza, ( și ) a se săvîrși, ( și ) a se pristăvi, a se proslăvi, a crăpa, a plesni, ( și ) a se sparge, ( și ) a se curăța, a adormi, a expira, ( și ) a pica, ( și ) a se muta, a se petrece, a o mierli. (A ~ ieri la amiază.)