Dicționar de sinonime

Sinonime suprem

Cuvântul „suprem” are următoarele sinonime:

suprem ( adjectiv )
  • absolut
  • ultim
  • necondiționat
  • suveran
  • cel mai înalt
  • extrem
  • deasupra tuturor


Sinonime Apropiate

  • ultim - final, din urmă, suprem
  • necondiționat - neprecupețit, absolut, total, neîngrădit, categoric, ferm, hotărât, net, cert
  • perfecțiune - desăvârșire, absolut, impecabilitate
  • potop - diluviu, inundație, revărsare, dezastru, catastrofă, prăpăd, urgie, noian, mulțime
  • regină - suverană, matcă, damă (șah)
  • sălta - a ridica, a înălța, a sări, a zvâcni, a țâșni, a crește, a se dezvolta
  • spiritualiza - a înnobila, a înălța
  • spuză - cenușă, puzderie, grămadă, mulțime, droaie
  • total - întreg, complet, tot, absolut, deplin, desăvârșit, global, exhaustiv
  • turmă - cireadă, ceată, cârd, mulțime, grup, gloată
  • vârf - culme, creastă, pisc, extremitate, capăt
  • vlăjgan - flăcău (înalt), lungan, voinic
  • zvelt - suplu, înalt, grațios
  • firește - desigur, bineînțeles, precis, absolut, certamente
  • furnal - cuptor înalt

Dex suprem

  • SUPRÉM, -Ă, supremi, -e, Care există în cel mai înalt grad, care este cel mai bun, cel mai mare; mai presus de toate; extrem, ultim. ◊ Moment suprem = moment decisiv pentru reușita unei acțiuni. Onoruri supreme = funeralii. ♦ Care are gradul, rangul cel mai înalt. – După suprême, supremus.
  • SUPRÉM, -Ă, supremi, -e, (Exprimă un superlativ) Cel mai înalt, cel mai bun, cel mai mare etc.; extrem, ultim. Brațele ei avură o mișcare de supremă și deznădăjduită hotărîre. GALACTION, O. I 190. Din sute de piepturi porni, ca la o comandă supremă, un urlet prelung de mulțumire. REBREANU, R. II 206. Bătrînul își lăsă capul în jos, cu un aer de supremă disperare. VLAHUȚĂ, O. A. 372. Iașul sta în mijlocul Moldovei. Acest suprem avantagiu strategic era de ajuns pentru a determina alegerea. HASDEU, I. V. 33. ◊ Moment suprem = moment decisiv pentru reușita unei acțiuni. În furia acelui moment suprem, el trase din mijlocul paginilor un tun de cele mari. HASDEU, I. V. 158. Onoruri supreme = funeralii. Voință supremă = ultimele dispoziții ale unui muribund. ♦ Care ocupă locul cel mai înalt într-o ierarhie. Comandant suprem.Deși nu sînt puși în scenă, dar îi vedem și îi simțim și pe supremii guvernanți din capitală. IBRĂILEANU, SP. CR. 233.
  • SUPRÉM, -Ă Cel mai de sus, cel mai înalt, cel mai bun etc.; mai presus de toate; extrem, ultim. .


Sinonimul cuvântului suprem

Sinonimul cuvântului suprem


Testează-te!