Dicționar de sinonime
Sinonime sălbăticiune
Cuvântul „sălbăticiune” are următoarele sinonime:
sălbăticiune ( substantiv )
- fiară
- animal
Alte sinonime:
- asprime
- barbarie
- brutalitate
- cruzime
- ferocitate
- neîndurare
- neomenie
- răutate
- sălbăticie
- violență
- vitregie
- bestie
- dihanie
- jivină
- lighioană
- gadină
- jiganie
- ciută
- sălbăticime
- gad
- sălbăticitură
- pustietate
- paragină
- pârloagă
Sinonime Apropiate
- fiară - sălbăticiune, lighioană, jiganie, animal, bestie, dihanie, om rău, crud, criminal
- lighioană - dihanie, bestie, fiară, sălbăticiune, jivină, animal, dobitoc, creaturi, făptură
- animal - făptură, dobitoc, creatură, ființă, vietate, viețuitoare, fiară, bestie, jivină
- dihanie - fiară, jivină, bestie, lighioană, sălbăticiune, namilă, monstru
- bestie - animal, fiară
- furaj - nutreț, hrană (animale)
- gadină - animal, jivină
- bestial - sălbatic, feroce, cumplit, fioros, animalic
- circ - căldare, cazan, zănoagă, spectacol (cu animale)
- creatură - ființă, persoană, făptură, vietate, animal
- cultiva - a lucra (pământul), a crește (plante / animale), a practica, a prefera (muzica), a se instrui, a citi, a se cizela, a se rafina, a se stila
- cvadruped - patruped, animal, lighioană
- dobitoc - vită, lighioană, animal, om prost, tâmpit
- faună - animale, regn
- sălbatic - nedomesticit, pădureț, neîmblânzit, crud, animalic, barbar, inuman, înfricoșător, necivilizat
Dex sălbăticiune
- SĂLBĂTICIÚNE, sălbăticiuni, 1. Animal sălbatic. ♦ Epitet dat unei persoane care fuge de lume, care trăiește izolată, retrasă, departe de oameni și de civilizație. 2. Loc sau ținut sălbatic, pustiu; starea unui ținut sălbatic. – Sălbatic + -iune.
- SĂLBĂTICIÚNE, sălbăticiuni, (Și în forma sălbătăciune) 1. Animal sălbatic. Sălbătăciunea năvăli speriată pe plai, din adăpostul ocrotitor al desișului de ramuri. DUMITRIU, N. 148. Erau păduri domnești și numai sălbătăciunile și pădurarii le cutreierau. AGÎRBICEANU, S. P. 116. Cătăline, ați întîlnit multe sălbăticiuni? DELAVRANCEA, O. II 105. 2. Loc sau ținut pustiu, sălbatic. Cum era să vin eu singur prin sălbătăciunea asta? GALACTION, O. I 211. – Variantă: sălbătăciúne
- SĂLBĂTICIÚNE ~i f. 1) Animal sălbatic. 2) Loc sălbatic. 3) fig. Persoană care se izolează, reducând la minimum contactele cu oamenii. /sălbatic + suf. ~iune
- SĂLBĂTĂCIÚNE sălbăticiune.
- sălbătăcĭúne f. (d. a se sălbătăci saŭ d. sălbatic, ca it. salvaggina, selvaggina, selvaggiume, pv. salvatgina). Est. Feară, animal sălbatic, maĭ ales vînat: a mînca sălbătăcĭunĭ. V. mortăcĭune.
- sălbăticiune
- SĂLBĂTICIÚNE s. v. asprime, barbarie, brutalitate, cruzime, ferocitate, neîndurare, neomenie, răutate, sălbăticie, violență, vitregie.
- SĂLBĂTICIÚNE s. v. fiară.
- SĂLBĂTICIUNE bestie, dihanie, fiară, jivină, lighioană, gadină, jiganie, ciută, sălbăticie, sălbăticime, ( și ) gad, sălbăticitură. (În pădure trăiesc multe ~.)