Dicționar de sinonime
Sinonime tândălit
Cuvântul „tândălit” are următoarele sinonime:
tândălit ( adjectiv )
- clănțău
- flecar
- guraliv
- limbut
- palavragiu
- vorbă-lungă
- vorbăreț
tândălit ( substantiv )
- clănțău
- flecar
- guraliv
- limbut
- palavragiu
- vorbă-lungă
- vorbăreț
Sinonime Apropiate
- guraliv - vorbăreț, limbut, flecar, palavragiu, gureș
- limbut - flecar, guraliv, vorbăreț, palavragiu
- flecar - limbut, palavragiu, guraliv, gură-spartă
- gureș - guraliv, limbut, flecar
- clănțău - flecar, palavragiu
- gaiță - femeie guralivă, pisăloagă, bârfitoare, flecară
- moftangiu - flecar, palavragiu, neserios
- trăncăneală - flecăreală, vorbărie, sporovăială, pălăvrăgeală
- turuială - vorbărie, pălăvrăgeală, flecăreală, turuitură
- zeamă - supă, ciorbă, suc, vorbărie, flecăreală
- gargară - pălăvrăgeală, sporovăială, vorbărie, flecăreală
- gălăgios - zgomotos, scandalagiu, certăreț, limbut
- hodorogi - a flecări, a se strica, a se dărăpăna, a se hârbui, a se uza, a se șubrezi, a se hrentui
- clămpăni - a flecări, a turui, a pălăvrăgi, a clănțăni
- clănțăni - a tremura, a dârdâi, a flecări, a clămpăni, a pălăvrăgi
Dex tândălit
- tândălit1 1 Tândăleală (1). 2 Pe ~e Cu încetul.
- TÂNDĂLÍT (În ) Pe tândălite = pe încetul, cu migală. – tândăli.
- tândăli 1 A-și pierde vremea (cu nimicuri), umblând încoace și încolo, fără nici un rost a tândălui (1). 2 A lucra încet, fără spor (și cu lene) a migăli, a se mocăi, a tândălui (2). 3 A pălăvrăgi. 4 A se certa (1).
- TÂNDĂLÍ, tândălesc, IV. A-și pierde vremea umblând de colo până colo fără rost; a lucra încet, fără spor, alene. – Din tändelen „a glumi”.
- TÂNDĂLÍ, tândălesc, IV. A-și pierde vremea umblând de colo până colo fără rost; a lucra încet, fără spor (și cu lene). – Din tändelen „a glumi”.
- TÎNDĂLÍ, tîndălesc, IV. A-și pierde vremea (umblînd de colo pînă colo fără nici un rost), a lucra încet, a se mocăi, a migăli. Iarna, cît tîndălea pe-acasă, nu era omul de-aici, din pădure. AGÎRBICEANU, S. P. 19. Așa să vă brodiți treburile ca să nu tîndăliți prea mult cu datul colacilor. DAN, U. 89. Înainte de-amiazi tîndăli primprejurul conacului. REBREANU, R. I 91.
- TÎNDĂLÍT (Mai ales în ) Pe tîndălite = pe încetul, cu migală. O luase așa în glumă, pe tîndălite, ca să-și petreacă timpul, și din glumă-n glumă el s-a pomenit în cele din urmă într-o încurcătură, din care nu mai putea să iasă. SLAVICI, O. II 49. – Formă gramaticală: (în ) tîndălite.
- A TÂNDĂLÍ ~ésc intranz. rar 1) A fi tândală; a sta fără treabă. 2) A umbla mult și fără rost (ca un tândală); a hoinări; a vagabonda. 3) A lucra încet și fără spor; a se mocoși; a se mocăi; a se migăli. /<germ. tändein