Dicționar de sinonime
Sinonime tăcut
Cuvântul „tăcut” are următoarele sinonime:
tăcut ( adjectiv )
- calm
- liniștit
- taciturn
- discret
- rezervat
- timid
- morocănos
- închis
- posac
- posomorât
- ursuz
- mut
Sinonime Apropiate
- taciturn - tăcut, rezervat, timid, discret, posac, închis, ursuz
- morocănos - ursuz, acru, posomorât, posac, închis
- mut - tăcut, încremenit, perplex, tainic, ascuns, tăinuit, posac, morocănos, taciturn
- hirsut - zbârlit, vâlvoi, ciufut, urâcios, posac, ursuz, morocănos
- acru - acrit, murat, fermentat, posac, ursuz, morocănos, respingător, antipatic
- potolit - liniștit, temperat, calmat, tihnit, calm, domol, blând, așezat, atenuat
- sedativ - calmant, liniștitor
- tihnit - calm, liniștit, pașnic, plăcut, odihnitor, senin, agreabil
- timid - sfios, sfielnic, rușinos, rezervat
- indiscret - curios, nerezervat, nereținut
- înăcrit - ursuz, posac
- lenitiv - calmant, sedativ, liniștitor
- lent - încet, domol, lin, calm, liniștit, potolit, temperat, moale, greoi
- mohorât - închis, neguros, înnorat, plumburiu, posomorât, trist, supărat, îmbufnat, dezolant
- blând - liniștit, bun, calm, blajin, potolit, domol, pașnic, cuminte, așezat
Dex tăcut
- tăcut1 1 Tăcere (1). 2 Pe ~e (sau, , ~ele) Fără vorbă. 3 Pe ascuns.
- tăcut2, ~ă 1 Care nu vorbește. 2-3 , (În mod) lipsit de zgomot liniștit. 4 Care exprimă calm (1). 5 Taciturn (1). 6 Rezervat. 7 Ascuns (4). 8 (Rar) Tacit (1).
- TĂCÚT, -Ă, tăcuți, -te, 1. Care tace, care nu vorbește; care nu face zgomot; calm, liniștit. 2. Puțin comunicativ, taciturn; discret, rezervat, timid. – tăcea.
- TĂCÚT2, -Ă, tăcuți, -te, Care tace, care nu vorbește, care nu face zgomot ( calm, liniștit); care vorbește puțin, căruia nu-i place să vorbească ( taciturn). Era un om tăcut; nu schimba cu nimeni un cuvînt. MIRONESCU, S. A. 118. Și-au stat tăcuți, că i-a cuprins O jale pe-amîndoi. COȘBUC, P. I. 228. Stan era om tăcut în feliul său. CREANGĂ, P. 142. Îl vedea mai tăcut și mai retras. NEGRUZZI, S. I 25. ◊ Tăcută nălucește biserica străbună, Cu turnuri răsucite ascunse sub cupole. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 125. ◊ (Substantivat) Strigă, strigă, mutule, nu tăcea, tăcutule. ȘEZ. III 123.
- TĂCÚT1 Tăcere. S-a pus Lina pe tăcut Și vedeam că-i umblă ochii. COȘBUC, P. I 50. ◊ Pe tăcute = fără a spune nimic, în tăcere; pe ascuns. Au mîncat amîndoi din toate pe tăcute și pe nebăute după obiceiul locului. CARAGIALE, O. III 63. – Formă gramaticală: (în ) tăcute.
- TĂCÚT1 (În ) Pe tăcute(le) = în tăcere, pe ascuns. – tăcea.
- TĂCÚT2, -Ă, tăcuți, -te, 1. Care tace, care nu vorbește; care nu face zgomot; calm, liniștit. 2. Taciturn; discret, rezervat, timid. – tăcea.