Dicționar de sinonime
Sinonime terciui
Cuvântul „terciui” are următoarele sinonime:
terciui ( verb )
- a zdrobi
- a strivi
- a storci
Alte sinonime:
- a [se] storci
- a [se] strivi
- a [se] zdrobi
- a [se] fleciui
- a [se] pistosi
- a [se] storcoși
- a [se] toroști
- a se fleșcăi
- a se muia
- a se cofleși
- a se coleși
- a fărâma
- a sfărâma
- a turti
- a nimici
- a distruge
Sinonime Apropiate
- stâlci - a deforma, a poci, a schimonosi, a denatura, a strivi, a zdrobi, a schilodi
- zdrobi - a strivi, a sfărâma, a sparge, a nimici, a destrăma, a se chinui, a se zbuciuma, a extenua
- zdrobit - strivit, sfărâmat, demoralizat, distrus, amărât, copleșit, sleit, extenuat, obosit
- zobi - a strivi, a zdrobi, a sfărâma
- călca - a păși, a merge, a străbate, a bătători, a strivi, a zdrobi, a nimici, a distruge, a asupri
- pișa - a zdrobi, a mărunți, a sfărma, a bătători, a bătuci, a sâcâi, a plictisi, a cicăli, a agasa
- sfărâma - a sparge, a zdrobi, a fărâma, a risipi, a distruge, a zobi, a se zbuciuma, a se chinui
- snopi - a maltrata, a scărmăna, a cotonogi, a bumbăci, a strivi
- turti - a teși, a deforma, a strivi, a se epuiza, a se slei, a fi copleșit, a se îmbăta
- turtit - strivit, teșit, beat, ametit
- ucigător - distrugător, nimicitor, zdrobitor
- fărâmița - a mărunți, a sfărâma, a zdrobi, a îmbucătăți, a distruge, a nimici, a descompune
- fleșcăi - a muia, a terciui, a se moleși
- fleșcăială - terciuială, lapoviță
- fractura - a frânge, a rupe, a zdrobi
Dex terciui
- terciui 1-2 A transforma într-o pastă moale și omogenă a se tercăzi. 3 A strivi. 4 A nimici.
- TERCIUÍ, terciuiesc, IV. A transforma într-o pastă moale; a face terci; a strivi, a zdrobi; a nimici. – Terci + -ui.
- TERCIUÍ, terciuiesc, IV. A transforma într-o pastă moale; a face terci; a strivi, a zdrobi. Cele din urmă peticuțe de omăt se înmuiaseră și terciuiseră glodul. MIHALE, O. 7. Oamenii... veneau ca o aripă mare, de-o nebănuită putere, pornită să măture, să macine și să terciuiască... toată curtea boierească. GALAN, Z. R. 210.
- A TERCIUÍ ~iésc tranz. 1) A face să capete aspect de terci; a face terci. 2) fig. A face să nu mai existe, distrugând (prin spargere, stricare, dărâmare). /terci + suf. ~ui
- tercĭuĭésc v. tr. (d. tercĭ). Prefac într’o pastă moale ca tercĭu (prune, domate) strivindu-le pe sită.
- terciui ( 1 și 3 terciuiesc, terciuiască)
- terciuesc, -ciuiască 3 , -ciuiam 1
- TERCIUÍ vb. 1. a (se) storci, a (se) strivi, a (se) zdrobi, (reg.) a (se) fleciui, a (se) pistosi, (Olt. și Munt.) a (se) storcoși, (Transilv.) a (se) toroști. (Perele puse în ladă s-au ~.) 2. a se fleșcăi, a se muia, (pop.) a se cofleși, a se coleși. (Fructul prea copt s-a ~.)
- TERCIUI 1. a (se) storci, a (se) strivi, a (se) zdrobi, a (se) fleciui, a (se) pistosi, ( și ) a (se) storcoși, a (se) toroști. (Perele puse în ladă s-au ~.) 2. a se fleșcăi, a se muia, a se cofleși, a se coleși. (Fructul căzut din copac s-a ~.)