Dicționar de sinonime
Sinonime terfelire
Cuvântul „terfelire” are următoarele sinonime:
terfelire ( substantiv )
- dezonorare
- batjocorire
- compromitere
- necinstire
- întinare
- mânjire
- murdărire
- pătare
- pângărire
- profanare
- spurcare
- profanațiune
Sinonime Apropiate
- sacrilegiu - nelegiuire, profanare, pângărire, crimă, impietate
- sabotaj - subminare, uneltire, compromitere, împiedicare
- sobrietate - cumpătare, ponderație, simplitate, austeritate, rigorism, moderație
- temperanță - reținere, moderație, cumpătare, sobrietate, măsură, echilibru
- nechibzuință - nesocotință, necugetare, imprudență, necumpătare, ușurință
- abuz - exces, necumpătare, surplus, abatere, infracțiune, ilegalitate, samavolnicie
- continență - abstinență, reținere, înfrânare, moderație, cumpătare
- cumpăt - stăpânire de sine, calm, echilibru, chibzuială, cumpătare, măsură, moderație, socoteală, tact
- exces - exagerare, abuz, necumpătare, excedent, surplus, adaos
- canotaj - vâslit, lopătare (sport)
- declin - regres, decădere, degradare, decadență, apus, asfințit, scăpătare
- măsură - mărime, cantitate, dimensiune, întindere, proporție, valoare, putere, tărie, forță
Dex terfelire
- terfelire 1 Murdărire. 2 Înjosire. 3 Insultare. 4 Compromitere (1).
- TERFELÍRE, terfeliri, Acțiunea de a terfeli și rezultatul ei. – terfeli.
- TERFELÍRE, terfeliri, Acțiunea de a terfeli.
- terfeli 1 A murdări (mai ales îmbrăcămintea) a dârvăli, a feșteli, a terefeca. 2 (; târfoli) A călca în picioare. 3 A face de ocară a înjosi. 4 A insulta. 5 A compromite (1).
- TERFELÍ, terfelesc, IV. 1. A murdări, a mânji, a păta. 2. A înjosi, a insulta, a dezonora, a batjocori; a compromite. – Din tearfă.
- TERFELÍ, terfelesc, IV. 1. A murdări, a mînji. 2. A înjosi, a insulta, a batjocori. El, omul de viitor... luase «din dragoste» o fată fără nimic, cu rude mizerabile, punîndu-se în conflict cu propria lui familie, ca apoi să fie terfelit. CĂLINESCU, E. O. II 84. Să dezerteze și să terfelească onoarea militară! Cuvînt greu! Proiect teribil! GALACTION, O. I 140. Am să-l terfelesc... în foaia mea. ALECSANDRI, T. 1630.
- A SE TERFELÍ mă ~ésc intranz. pop. (mai ales despre obiecte de îmbrăcăminte) 1) A deveni asemănător cu terfele; a se uza prin întrebuințare sau exploatare neglijentă. 2) A se umple de murdărie; a deveni murdar; a se murdări; a se mânji; a se mâzgăli. /tearfă + suf. ~eli
- A TERFELÍ ~ésc tranz. pop. 1) (mai ales obiecte de îmbrăcăminte) A face să se terfelească. 2) A umple de murdărie; a murdări; a mânji. 3) fig. A trata cu vorbe de ocară; a batjocori; a ocărî. /tearfă + suf. ~eli