Sinonime terminare

Cuvântul „terminare” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• finalizare - realizare, concretizare, fructificare, încheiere, sfârșit, terminare
• absolvență - încheiere, absolvire, terminare
• încheiere - sfârșit, final, terminare, capăt, fine, concluzie
• capăt - limită, sfârșit, terminație, cap, fine, extremitate, final, bucată, fragment
• final - sfârșit, capăt, încheiere, terminare, deznodământ, epilog, fine, ultim, încheietor
• sfârșit - final, încheiere, terminare, capăt, stingere, moarte, deces
• sfârșit - terminat, încheiat, isprăvit, istovit, epuizat, extenuat, sleit, obosit, vlăguit
• istovire - epuizare, vlăguire, extenuare
• închidere - încuiere, oprire, blocare, astupare, împrejmuire, îngrădire, claustrare, încheiere
• marasm - istovire, epuizare, descurajare, extenuare, sfârșeală
• desinență - terminație (gram)
• deznodământ - sfârșit, încheiere, final, epilog, fine
• extenuat - obosit, sleit, vlăguit, epuizat, terminat, sfârșit, istovit, stors, secătuit
• fine - sfârșit, final, încheiere
• finit - limitat, mărginit, circumscris, delimitat, terminat, încheiat, isprăvit

Dex terminare

• terminare 1 Încheiere a unei acțiuni isprăvire, sfârșire, terminat1 (1). 2 Terminație (1).
• TERMINÁRE, terminări, 1. Faptul de a (se) termina; sfârșire, isprăvire. 2. Terminație (2). – termina.
• TERMINÁRE, terminări, 1. Faptul de a (se) termina; isprăvire. 2. (Rar) Terminație. «C»... în terminările în «iune», nu este decît «ț» transformat în «c». MACEDONSKI, O. IV 30.
• TERMINÁRE Acțiunea de a (se) termina și rezultatul ei; sfârșire, isprăvire. .
• termina 1-2 A duce o acțiune până la capăt (sau a lua sfârșit) a (se) isprăvi, a (se) încheia, a (se) sfârși. 3 A se ~ cu cineva A nu mai avea nici o șansă de scăpare. 4 A ~ cu cineva A rupe relațiile cu cineva. 5 ( cuvinte) A avea o anumită terminație (1).
• TERMINÁ, términ, I. 1. A duce o acțiune până la capăt; a isprăvi, a sfârși. ◊ Pe terminate = aproape de a se termina, pe sfârșite. 2. A lua sfârșit, a se încheia. ♦ A avea o terminație, a se sfârși în... Cuvântul „masă ” se termină cu o vocală. ◊ A se termina cu cineva, se spune când cineva nu mai are nicio șansă de scăpare. – Din terminer, terminare.
• TERMINÁ, términ, I. 1. A duce o acțiune până la capăt; a isprăvi, a sfârși. ◊ Pe terminate = aproape de a se termina, pe sfârșite. 2. A lua sfârșit, a se încheia. ♦ A avea o terminație, a se sfârși în... Cuvântul „masă” se termină cu o vocală. ◊ A se termina cu cineva, se spune când cineva nu mai are nici o șansă de scăpare. – Din terminer, terminare.

Sinonimul cuvântului terminare

Testează-te!