Dicționar de sinonime

Sinonime ticăloși

Cuvântul „ticăloși” are următoarele sinonime:

ticăloși ( verb )
  • debilita
  • distruge
  • nenoroci
  • prăpădi
  • slăbănogi
  • slăbi
  • șubrezi
  • a se degrada
  • a decădea
  • a regresa
  • a se strica
  • a se deprava
  • a se plânge
  • a se jeli
  • a se tângui
  • a se văita
  • a se boci


Sinonime Apropiate

  • văicăreală - plângere, lamentare, tânguire, jelire, bocire, văitare
  • văita - a se lamenta, a se tângui, a jeli, a plânge, a boci, a se văicări
  • jeli - a plânge, a boci, a se văita, a se lamenta, a căina, a jelui
  • boci - a plânge, a se tângui, a lăcrima, a se văita
  • decădea - a regresa, a scădea, a scăpăta, a se deprava, a se strica
  • degrada - a strica, a distruge, a deteriora, a ruina, a altera, a declanșa, a degenera, a decădea, a dărăpăna
  • jelui - jeli, a deplânge, a boci
  • căina - a se tângui, a se jelui, a se lamenta, a boci, a se văicări, a compătimi, a se căi, a deplânge
  • corupe - a vicia, a strica, a deprava, a perverti, a degrada
  • debilita - a slăbi, a se șubrezi
  • pagubă - pierdere, stricăciune, daună, lipsă, distrugere, vătămare, prejudiciu
  • potopi - a îneca, a inunda, a prăpădi, a copleși, a invada, a pustii, a nimici, a distruge
  • slăbiciune - sfârșeală, extenuare, epuizare, vlăguială, debilitate, scădere, lipsă, carență, defect
  • zdruncina - a zgudui, a scutura, a zgâlțâi, a clătina, a șubrezi, a slăbi, a submina, a vătăma
  • uzat - deteriorat, degradat, tocit, învechit, consumat, epuizat, slăbit, obosit

Dex ticăloși

  • ticăloși 1-2 A face să ajungă (sau a ajunge) într-o stare materială vrednică de milă a (se) nenoroci, a sărăci. 3 (; limbă, neam ) A se degrada (12). 4 A se umili. 5 A deplânge (2). 6 A se văita. 7 A pierde din puteri (din cauza bătrâneții) a slăbi, a se șubrezi. 8 A pierde din dârzenie. 9-10 A face să devină (sau a deveni) josnic a decădea, a (se) netrebnici.
  • TICĂLOȘÍ, ticăloșesc, IV. și A decădea sau a face să decadă din punct de vedere moral sau material. – Din ticălos.
  • TICĂLOȘÍ, ticăloșesc, IV. 1. A decădea, a deveni un netrebnic. Acu s-au ticăloșit și boierii și domnul. SADOVEANU, O. I 42. ◊ Eu nu cred că omul e un animal ticălos. Cred că burghezia l-a ticăloșit. BARANGA, I. 194. În satele pe care le-au părăsit, zăceau frații lor în întuneric. Îi istoveau bolile, îi ticăloșea neștiința. SADOVEANU, O. VI 462. 2. (Astăzi rar) A cădea în mizerie, a ajunge într-o stare nenorocită, vrednică de plîns; a se nenoroci. Să n-ajung... Să pierz vrun ochi ori vro mînă și să mă ticăloșesc. PANN, la TDRG. 3. (Învechit) A-și exprima compătimirea pentru sine însuși; a se plînge. (Cu pronunțare regională) Adeseori se ticăloșaște pe sîneși cum că abia își cîștigă pînea. GORJAN, H. II 4.
  • A SE TICĂLOȘÍ mă ~ésc intranz. A deveni ticălos; a ajunge la degradare morală totală. /Din ticălos
  • A TICĂLOȘÍ ~ésc tranz. A face să se ticăloșească. /Din ticălos
  • ticăloșì v. a cădea în mizerie: sărac ticăloșit PANN.


Sinonimul cuvântului ticăloși

Sinonimul cuvântului ticăloși


Testează-te!