Dicționar de sinonime
Sinonime tiva
Cuvântul „tiva” are următoarele sinonime:
tiva ( interjecție )
- fugi
- pleacă
Sinonime Apropiate
- perfecta - a încheia, a definitiva
- pretext - subterfugiu, scuză motiv, prilej, alibi
- priveliște - panoramă, peisaj, tablou, cadru, perspectivă, vedere, decor
- privilegiu - drept, prerogativă, avantaj, favoare, protecție
- recomandare - propunere, prezentare, indicare, preconizare, aviz, sugestie, directivă
- scuzabil - motivabil, aplicabil, justificabil, scuzați!, pardon!, scuze!
- scuza - a se justifica, a se dezvinovăți, a motiva, a ierta, a scuti, a trece cu vederea
- stratagemă - subterfugiu, șiretlic, tertip, vicleșug
- subjuga - a înrobi, a aservi, a supune, a înfeuda, a îngenunchea, a domina, a stăpâni, a captiva, a înlănțui
- sugătoare - sugativă
- șiretlic - truc, șmecherie, stratagemă, subterfugiu, șiretenie, tertip
- șmecherie - șiretlic, subterfugiu, trac, șiretenie, tertip
- șterge - a curăța, a elimina, a rade, a înlătura, a suprima, a anula, a desființa, a radia, a fugi
- titulariza - a definitiva, a încadra, a fixa (pe post)
- truc - șiretlic, subterfugiu, vicleșug, tertip, stratagemă, șmecherie
Dex tiva
- tiva 1 Hai, fuga! tiutiu3. 2 ~, băiete! Șterge-o!
- TÍVA Hai! fuga! fugi! șterge-o! ◊ Tiva, băiete! = pe-aici ți-e drumul! pleacă în grabă! – otivam „mă duc”.
- TÍVA (Arată plecarea repede și neașteptată dintr-un loc) Hai, fuga! tunde-o! fugi! șterge-o! Nemaiauzind nici o foșnitură de păpușoi, nici o scurmătură de găină, am țișnit o dată cu țărna-n cap și tiva la mama acasă. CREANGĂ, A. 6. Luă cofița cu apă și tiva la mă-sa. ȘEZ. VI 11. ◊ Tiva băiete = pe-aici ți-e drumul! șterge-o! pleacă în grabă! Își ia cojocul între umere și biciul în mînă și tiva băiete! CREANGĂ, P. 114. – Variantă: tívai (ȘEZ. II 101)
- TÍVA2 adv. pop. Cu repeziciune; la fuga. /cf. bulg. otivam
- TÍVA1 interj. (exclamație care se folosește pentru a îndemna pe cineva la fugă) Hai! Fugi! Șterge-o! /cf. bulg. otivam
- tiva adv. Mold. drept înainte (fugind): și tiva la mama acasă CR. .
- tíva (bg. otiva, s’a dus), adv. care (în est și sud) arată graba spre un lucru plăcut: cum văzură poarta deschisă, copiiĭ tiva în grădină la mere! Și’n loc. tiva, băĭete = „s’a dus, a zbughit-o”, și ca imperativ glumeț în loc de „du-te, fugĭ”: na banĭ și tiva maĭ repede la dugheană! – Și tivaĭ (Șez. 30, 197). V. amandea, ĭama, fuga.
- tivă1 tigvă
- tivă2 tiv
- TÍVA interj. v. fugi, pleacă.