Sinonime tocit

Cuvântul „tocit” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• uzat - deteriorat, degradat, tocit, învechit, consumat, epuizat, slăbit, obosit
• întreg - complet, integral, deplin, neatins, total, intact, neștirbit, nestricat, sănătos
• vechi - trecut, depășit, antic, vetust, perimat, bătrân, folosit, uzat, deteriorat
• impracticabil - defect, stricat, degradat, desfundat, rău
• intact - neatins, neștirbit, întreg, nevătămat, teafăr
• amărât - trist, supărat, necăjit, mâhnit, indispus, deprimat, degradat, uzat, jerpelit
• ciobit - ciocnii, știrb, știrbit
• decăzut - corupt, stricat, imoral, degradat, declasat, ruinat
• nou - recent, actual, modern, proaspăt, neuzat, nefolosit, netocit, nepurtat, neîncercat
• deplin - de tot, în întregime, pe de-a-ntregul, cu totul, complet, în mod desăvârșit, perfect, neștirbit, desăvârșit
• părăginit - dărăpănat, ruinat, părăduit, degradat
• răspândit - împrăștiat, difuzat, întins, risipit, cunoscut, generalizat, reputat
• răstit - aspru, pornit, repezit, amenințător, ostil, acuzator, mânios
• rănced - alterat, stricat, descompus
• scuzabil - motivabil, aplicabil, justificabil, scuzați!, pardon!, scuze!

Dex tocit

• tocit1 1-2 Tocire (2-3). 3-4 Toceală (4-5).
• tocit2, ~ă 1 ( obiecte cu vârf ascuțit sau cu tăiș) Cu tăișul sau cu ascuțișul uzat tâmpit (1). 2 ( obiecte, țesături ) Care s-a deteriorat prin întrebuințare îndelungată, frecare, lovire ros, uzat. 3 (; pietrele morii) Neferecat. 4 (; ; simpatii, stări, sentimente ) Care a pierdut din intensitate amorțit, slăbit. 5 (; ; cuvinte, fraze ) Banalizat prin repetare deasă răsuflat. 6 ( păr) Cu firul despicat la capăt târcăvit. 7 (; ; lecții, teme ) Învățat mecanic.
• TOCÍT, -Ă, tociți, -te, (Despre obiecte tăioase sau ascuțite) Care nu mai taie, cu tăișul uzat, ros, îngroșat. ♦ Ros, uzat. – toci.
• TOCÍT, -Ă, tociți, -te, (Despre obiecte tăioase sau ascuțite) Care nu mai taie, cu tăișul îngroșat. Bat și-ntorc pe nicovală Fiarele de plug, tocite, Și le-ascut ca pe cuțite. D. BOTEZ, F. S. 76. ♦ Ros, uzat. În halatul ei tocit... se plimba prin cameră. DUMITRIU, N. 51. Banii de aramă, de argint, de aur sînt șterși, tociți, lucioși. Au trecut prin mii și mii de mîini omenești. STANCU, U.R.S.S. 122.
• tocit a. 1. care nu e ascuțit; 2. fig. slăbit, uzat.
• tocít, -ă adj. Care șĭ-a stricat vîrfu saŭ tăișu: cuțit tocit. Fig. Slăbit, uzat.
• toci4 1 (; Olt; vin) A scoate dintr-un butoi (mai mare) în alt vas (mai mic). 2 (; murături, varză murată) A pritoci. 3 A-l ~ pe cineva sângele A-i curge cuiva sânge din nas.
• toci1 1 Joc de cărți nedefinit mai îndeaproape. 2 Cuvânt care marchează și sancționează o greșeală în cursul jocului de toci1 (1).

Sinonimul cuvântului tocit

Testează-te!