Sinonime trântă

Cuvântul „trântă” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• războinic - luptător, belicos, agresiv, bătăios, certăreț
• război - a lupta, a (se) înfrunta, a agresa, a invada
• farmec - vrajă, magie, fermecătorie, vrăjitorie, descântec, desfătare, plăcere, voluptate, încântare
• front - câmp, loc (luptă)
• încăiera - a se încleșta, a se hărțui, a se lupta, a se înfrunta
• încăierare - luptă, bătaie, încleștare, înfruntare, ciocnire
• întrecere - concurs, competiție, concurență, luptă
• bătălie - luptă, război, confruntare, ciocnire, campanie
• cavaler - nobil, aristocrat, călăreț, călăraș, cavalerist, ostaș, luptător, călăreț, holtei
• combatant - luptător, militant, soldat, militar
• combate - a lupta, a se bate, a înfrunta, a critica, a susține
• concurență - întrecere, luptă, concurs, competiție
• desfătare - plăcere, delectare, încântare, veselie, bucurie, deliciu, voluptate, dezmăț, corupție
• duel - luptă, confruntare, altercație, ceartă, controversă
• dulceață - bucurie, încântare, fericire, blândețe, bunătate, duioșie, bunăvoință, plăcere, voluptate

Dex trântă

• trântă 1 Luptă corp la corp între doi oameni neînarmați, care caută să se doboare unul pe altul trântire (4), trânteală (1), trântit1 (3), trântită2 (9), trântitură1 (3). 2 Încăierare. 3 Doborâre la pământ. 4 Trântitură1 (1).
• TRẤNTĂ, trânte, Luptă sportivă corp la corp între doi adversari care caută să se doboare unul pe altul numai cu ajutorul brațelor. – Din trânti (derivat regresiv).
• TRẤNTĂ, trânte, Luptă corp la corp între doi sau mai mulți oameni neînarmați, care caută să se doboare unul pe altul (numai cu ajutorul brațelor). – Din trânti (derivat regresiv).
• TRÂNTĂ ~e f. 1) Luptă corp la corp între două persoane, care caută să se doboare unul pe altul la pământ cu ajutorul brațelor. 2) Cădere violentă cu toată greutatea corpului. /v. a trânti
• trântă f. exercițiu gimnastic, luptă piept la piept. .
• TRÎ́NTĂ, trînte, Luptă corp la corp între doi (sau mai mulți) oameni neînarmați, care caută să se doboare unul pe altul; încăierare. Prinși fără veste, unii au fugit înapoi la curte... alții s-au luat cu voi la trîntă. PAS, Z. I 64. Mai bine să ne întrecem din trîntă. CREANGĂ, P. 52. În lupta și trînta aceasta, masa se răsturnase... și vinul amestecat cu sînge făcuse o baltă pe lespezile salei. NEGRUZZI, S. I 152. ◊ Acest prieten al nostru, urmă filozoful Neonil, se pune la trîntă și cu Dunărea. SADOVEANU, P. M. 179.
• trî́ntă f., pl. e (d. trîntesc). Aruncare saŭ răsturnare la pămînt a unuĭ adversar în luptă: ĭ-a tras o trîntă.
• TRÂNTĂ s. v. luptă.

Sinonimul cuvântului trântă

Testează-te!