Sinonime duel

Cuvântul „duel” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• bătălie - luptă, război, confruntare, ciocnire, campanie
• discuție - convorbire, conversație, dezbatere, dialog, controversă, dispută, altercație, litigiu, sfadă
• altercație - ceartă, conflict, dispută
• ceartă - gâlceavă, dezbinare, sfadă, altercație, animozitate, discordie, dispută, disensiune, învrăjbire
• război - bătălie, luptă, conflagrație, conflict, măcel, ceartă, vrajbă, neînțelegere
• dispută - controversă, ceartă, disensiune, dezacord, diferend, competiție, întrecere, partidă
• frecuș - neînțelegere, ceartă, critică, controversă, opoziție
• râcă - ceartă, conflict, sfadă, dușmănie, neînțelegere
• războinic - luptător, belicos, agresiv, bătăios, certăreț
• război - a lupta, a (se) înfrunta, a agresa, a invada
• sfadă - ceartă, conflict, neînțelegere, divergență
• trântă - luptă, trântitură
• zarvă - gălăgie, hărmălaie, larmă, zgomot, scandal, ceartă, conflict
• farmec - vrajă, magie, fermecătorie, vrăjitorie, descântec, desfătare, plăcere, voluptate, încântare
• front - câmp, loc (luptă)

Dex duel

• duel 1 Luptă care se desfășoară (după un anumit cod) între două persoane înarmate, în prezența unor martori și care are drept scop tranșarea unui diferend personal duelare, duelism. 2 Luptă în care artileriile celor două armate inamice trag simultan una asupra celeilalte. 3 Polemică vie care are loc între două persoane, două publicații
• DUÉL, dueluri, Luptă care se desfășoară (după un anumit cod) între două persoane înarmate, în prezența unor martori și care are drept scop tranșarea unui diferend personal. ♦ Luptă în care artileriile celor două armate inamice trag simultan una asupra celeilalte. ♦ Polemică vie care are loc între două persoane, două publicații etc. – Din duel, duellum.
• DUÉL, dueluri, Luptă între două persoane înarmate, obișnuită mai ales în evul mediu cu scopul de a tranșa un diferend. Poetul apreciase cu voce tare această conduită. De aici – explicații, provocare la duel și duelul. GALACTION, O. I 575. Nu te bate în duel cu unul care nu știe să se bată. CAMIL PETRESCU, U. N. 409. Duelul între ostași era aspru pedepsit. BĂLCESCU, O. I 122. ♦ Luptă. Peste două zile... am avut, pentru întîia oară, priveliștea unui duel de artilerie. CAMIL PETRESCU, U. N. 301.
• DUÉL Luptă cu armele între două persoane, dată în prezența unor martori fixați dinainte, în vederea lămuririi unui diferend. ♦ Luptă între două persoane, între două grupuri. .

Sinonimul cuvântului duel

Testează-te!