Dicționar de sinonime
Sinonime ucidere
Cuvântul „ucidere” are următoarele sinonime:
ucidere ( substantiv )
- asasinat
- crimă
- omor
- omorâre
- ucis
Sinonime Apropiate
- crimă - omor, asasinat, ucidere, moarte
- homicid - crimă, ucidere, asasinat
- răscruce - răspântie, încrucișare, nod, întretăiere
- răspântie - răscruce, întretăiere, încrucișare, intersecție, nod
- sacrilegiu - nelegiuire, profanare, pângărire, crimă, impietate
- sinucide - a se omorî, a-și lua viața, a-și pune capăt
- ucide - a omorî, a răpune, a doborî, a asasina, a distruge, a achita
- ucigaș - asasin, criminal, omorâtor
- fărădelege - nelegiuire, crimă, ticăloșie, delict, mișelie
- harachiri - sinucidere, auto-sacrificare
- hecatombă - masacru, măcel, genocid, ucidere
- intersecta - a întretăia, a se încrucișa
- înnegura - a întuneca, a încețoșa, a se posomori
- întretăia - a încrucișa, a intersecta, a interfera, a încruci
- întretăiere - interferență, intersecție, încrucișare, răscruce, răspântie
Dex ucidere
- UCÍDERE, ucideri, Acțiunea de a (se) ucide și rezultatul ei; omor, ucis; asasinat. – ucide.
- UCÍDERE, ucideri, Acțiunea de a ucide și rezultatul ei; omor. asasinat. Toată lumea se veselea cu mic cu mare de uciderea balaurului. ISPIRESCU, L. 202. O dată cu omorul de sus, începuse uciderea și în curte. NEGRUZZI, S. I 153. Văzînd grabnica ucidere a tovarășului său... au tras asupra lui Robinson. DRĂGHICI, R. 167.
- UCÍDERE ~i f. 1) v. A UCIDE și A SE UCIDE. 2) Infracțiune constând în lipsirea de viață a unei persoane; omor. /v. a ucide
- ucidere f. acțiunea de a (se) ucide.
- UCÍDE, ucíd, III. 1. A pricinui moartea unei ființe; a omorî, a asasina, a răpune. ♦ (Rar) A se sinucide. ♦ A distinge, a nimici; a desființa. 2. și A (se) bate, a (se) lovi rău. ♦ A (se) zdrobi, a (se) sfărâma. – occidere.
- UCÍDE, ucíd, III. 1. A pricinui moartea unei ființe; a omorî, a asasina. ◊ Compus: ucigă-l-crucea (sau -toaca) = dracul, diavolul. ♦ (Rar) A se sinucide. ♦ A distruge, a nimici; a desființa. 2. și A (se) bate, a (se) lovi rău. ♦ A (se) zdrobi, a (se) sfărâma. – occidere.