Sinonime ursuz

Cuvântul „ursuz” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• morocănos - ursuz, acru, posomorât, posac, închis
• taciturn - tăcut, rezervat, timid, discret, posac, închis, ursuz
• hirsut - zbârlit, vâlvoi, ciufut, urâcios, posac, ursuz, morocănos
• acru - acrit, murat, fermentat, posac, ursuz, morocănos, respingător, antipatic
• mut - tăcut, încremenit, perplex, tainic, ascuns, tăinuit, posac, morocănos, taciturn
• înăcrit - ursuz, posac
• mohorât - închis, neguros, înnorat, plumburiu, posomorât, trist, supărat, îmbufnat, dezolant
• distant - rezervat, nesociabil, necomunicativ, rece, depărtat, distanțat
• recluziune - închisoare, detenție, pușcărie, arest
• sacerdotal - bisericesc, preoțesc, sacral, solemn, măreț, sacru
• sacramental - sacru, sfințit, consacrat, inviolabil
• sacrat - sfânt, sfințit divin, ceresc, sacru
• sacrosanct - sfânt, inviolabil, sfințit, sacru
• sexual - erotic, carnal, amoros
• spurcat - murdar, scârbos, respingător, scârnav, trivial, vulgar, josnic, infam, odios

Dex ursuz

• URSÚZ, -Ă, ursuzi, -e, (Despre oameni și manifestările lor; adesea substantivat) Morocănos, posac, neprietenos, necomunicativ, nesociabil. ♦ Lipsit de atracție, de căldură; respingător. – Din uğursuz.
• URSÚZ, -Ă, ursuzi, -e, (Despre persoane și despre înfățișarea sau atitudinea lor) Morocănos, neprietenos, necomunicativ, posac. Ce figură ursuză și posomorîtă are Peruianu! VLAHUȚĂ, O. A. III 65. Gheorghe s-a arătat a fi un om prea brutal și prea ursuz... suduia mereu și mormăia, singur prin ogradă. CARAGIALE, O. I 284. ◊ (Adverbial) Se uită ursuz la nevastă-sa care are bani, dar nu-i dă. REBREANU, I. 15. ◊ (Substantivat) Ești un ursuz și un fricos capabil să-mi strici toată dispoziția! REBREANU, R. II 99. ♦ (Despre obiecte) Lipsit de atracție, respingător. După o lună de ședere într-un loc, i se păreau vechi și ursuze toate lucrurile din odaie. VLAHUȚĂ, O. A. III 18. Ce ursuză-i vatra rece! Parc-aș sta c-un mort în casă. id. O. A. 86. – Variantă: hursúz, -ă (SADOVEANU, M. C. 7, HOGAȘ, DR. II 2, CREANGĂ, P. 292)
• URSÚZ ~ă (~i, ~e) (despre persoane și despre manifestările lor) Care vădește în permanență nemulțumire; cuprins de rea dispoziție; posomorât; posac; necomunicativ; neprietenos; acru; morocănos. /<turc. uğursuz
• ursuz a. 1. nenorocos: ce nenorocire, ce scrisă ursuză pe bietu stăpânu-meu! POP.; 2. posac, tiran, rău: cu banii ce luam, mult mă chiabuream, dar Pașa ursuz la haraciu m’a pus POP. .

Antonime ursuz

• Ursuz ≠ vesel

Sinonimul cuvântului ursuz

Testează-te!