Dicționar de sinonime
Sinonime utilitar
Cuvântul „utilitar” are următoarele sinonime:
utilitar ( adjectiv )
- practic
- pragmatic
- utilitarist
- funcțional
- util
Sinonime Apropiate
- pragmatic - practic, utilitarist, realist
- practic - folositor, util, eficace, pragmatic, realist, economic
- pozitiv - avantajos, adecvat, practic, valoros, pragmatic, eficace
- practicabil - aplicabil, util, posibil, accesibil, utilizabil
- inaplicabil - nepractic, neizbutit, inutil, eșuat, ratat
- întrebuința - a folosi, a utiliza, a practica, a se servi, a consuma, a pierde
- aplicație - aplicare, practică, utilizare, aptitudine, chemare, predilecție, atracție, înclinare, râvnă
- aplica - a practica, a folosi, a întrebuința, a utiliza, a se consacra, a (se) dărui, a (se) dedica, a (se) devota, a pune
- aplicare - folosire, punere, în practică, utilizare, întrebuințare, aptitudine, talent, înzestrare, însușire
- pozitivism - pragmatism, practicism
- procedură - practică, formalitate, manieră
- schilod - infirm, mutilat, schilodit, estropiat
- slut - urât, diform, pocit, hâd, mutilat, schilod(it), desfigurat
- sluți - a desfigura a poci, a mutila, a urâți, a schimonosi
- steril - sterp, sec, neproductiv, nefertil, deșert, zadarnic, inutil, infructuos, van
Dex utilitar
- UTILITÁR, -Ă, utilitari, -e, Care are scopuri utile (imediate), care pune pe primul plan utilitatea (imediată); preocupat de interese materiale. – Din utilitaire.
- UTILITÁR, -Ă, utilitari, -e, Care are scopuri utile, practice; care urmărește utilitatea, folosul practic. Mișcarea intelectuală din zilele noastre a luat o direcțiune mai utilitară, tinzînd mai cu seamă la instruirea poporului. MACEDONSKI, O. IV 28. Literatura are de multe ori o mare importanță utilitară, politică. GHEREA, ST. CR. III 18.
- UTILITÁR, -Ă Referitor la utilitate, din punctul de vedere al utilității; preocupat de interese materiale. .
- UTILITÁR, -Ă referitor la utilitate, din punctul de vedere al utilității; preocupat de interese materiale. (< fr. utilitaire)
- UTILITÁR ~ă (~i, ~e) Care pune la bază utilul; care urmărește scopuri utile. Concepție ~ă. /<fr. utilitaire
- utilitar a. și m. care tinde la utilitate, care nu recunoaște ca principiu al binelui decât utilitatea.
- *utilitár, -ă adj. (d. utilitate; fr. -taire). Care consideră numaĭ utilitatea: morală utilitară. Subst. Un utilitar (utilitarist).
- UTILITÁR adj. practic, pragmatic, utilitarist. (O concepție ~.)
- UTILITARĂ aviație utlitară (v.).