Dicționar de sinonime
Sinonime văduv
Cuvântul „văduv” are următoarele sinonime:
văduv ( substantiv )
- vădan
- văduvar
- sărac
văduv ( adjectiv )
- vădan
- văduvar
- sărac
Sinonime Apropiate
- penurie - sărăcie, lipsuri, mizerie, pauperitate
- privațiune - lipsă, sărăcie, mizerie
- sărac - nevoiaș, sărman, calic, oropsit, necăjit, strâmtorat, mizer, biet, nenorocit
- sărăcăcios - sărac, mizer, umil
- secătui - a epuiza, a istovi, a vlăgui, a sărăci, a seca
- umil - smerit, supus, modest, obsecvios, neînsemnat, simplu, anonim, sărăcăcios, biet
- goliciune - nuditate, golătate, sărăcie, lipsuri
- indigență - sărăcie, lipsă, mizerie
- insuficient - nesatisfăcător, neîndestulător, nemulțumitor, redus, sărac, prost
- lefter - sărac, sărăcit
- macru - slab, sărac, steril
- mișelie - ticăloșie, mârșăvie, infamie, nelegiuire, sărăcie, mizerie
- mizer - prăpădit, nenorocit, sărac
- mizerie - sărăcie, lipsuri, nevoi, penurie, nevoințe, dezordine, murdărie, șicane, hărțuieli
- nevoiaș - sărac, lipsit, biet
Dex văduv
- VĂDÚV, -Ă, văduvi, -e, , și 1. , și (Persoană) care și-a pierdut soțul sau soția prin deces și nu s-a recăsătorit; vădan. 2. Lipsit de ceva; liber, gol. – viduus, -ua.
- VẮDUV, -Ă, văduvi, -e, , și 1. , și (Bărbat) care și-a pierdut soția prin moarte sau (femeie) care și-a pierdut soțul prin moarte și nu s-a recăsătorit; vădan. 2. Lipsit de ceva; liber, gol. – viduus, -ua.
- VẮDUV, văduvi, (Despre bărbați; adesea substantivat) Căruia i-a murit soția sau care a divorțat și nu s-a recăsătorit. Mă numesc Ion, Sînt văduv de o lună jumătate. Am copii și zece socri: cinci neveste-nmormîntate. EFTIMIU, Î. 18. Sînt văduv de vro zece ani. COȘBUC, P. I 230. ◊ Lipsit de ceva, liber, gol. În curînd scaunul Moldovei e văduv. DELAVRANCEA, A. 54. Tristele diminețe... Ne vor afla cu jale p-un văduv, pustiu pat? ALEXANDRESCU, M. 155.
- VẮDUV ~ă (~i, ~e) și substantival (despre persoane) Care și-a pierdut (prin moarte) soțul sau soția și nu s-a mai recăsătorit. /<lat. viduus, ~ua
- văduv a. și m. 1. bărbat rămas fără soție (prin moarte sau despărțenie); 2. fig. lipsit de: oraș văduv de locuitori. .
- vắduv, -ă adj. și s. (lat. vĭduus, vĭdua, de unde vrom. văduŭ, văduŭă . Apoĭ s’a făcut văduvă, care a prefăcut masculinu văduŭ în văduv. It. védovo, -va, pv. vezoa, fr. veuf, veuve, cat. viuda, sp. viudo, viuda, pg. viuvo, -va. V. vădană). Rămas fără soție (pin moarte): om văduv, femeĭe văduvă; un văduv, o văduvă. Fig. Rar. Lipsit de: un sat văduv de locuitorĭ. – În est masc. și văduvóĭ.