Sinonime vicar

Cuvântul „vicar” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• părinte - tată, taică, strămoș, preot, popă, abate, călugăr, monah, întemeietor
• sacerdoțiu - cler, preoțime, chemare, misiune, menire
• cler - preoțime, sacerdoțiu, popime
• ecleziastic - bisericesc, clerical, preoțesc, popesc
• episcopie - eparhie, episcopat, diaceză
• răzbate - a reuși, a răzbi, a depăși, a trece (înainte), a străbate, a pătrunde, a se strecura, a ajunge
• sacerdot - preot, părinte, ierarh
• sacerdotal - bisericesc, preoțesc, sacral, solemn, măreț, sacru
• sminteală - țicneală, nebunie, aiureală, scrânteală, abatere, greșeală
• străpunge - a perfora, a găuri, a sparge, a pătrunde, a penetra, a străbate
• traversa - a trece, a străbate, a merge (peste)
• umbla - a merge, a se mișca, a se deplasa, a circula, a trece, a străbate, a cutreiera, a frecventa, a funcționa
• vistier - administrator, guvernator, depozitar
• vlădică - episcop, arhiereu
• greșeală - abatere, eroare, culpă, vină, păcat, vinovăție, sminteală, rătăcire, inexactitate

Dex vicar

• VICÁR, vicari, Preot sau episcop care ține locul unui demnitar bisericesc de rang mai înalt. – Din vicaire, vicarius.
• VICÁR, vicari, Ierarh auxiliar care îndeplinește funcții administrative, ca locțiitor al patriarhului sau al altor demnitari. bisericești.
• VICÁR 1. Cel care ținea locul cuiva căruia îi urma imediat în rang. ♦ Funcționar din organizarea mai târzie a Imperiului roman, care administra o dioceză imperială. 2. Locțiitor al unui mitropolit, al unui episcop sau al unui alt demnitar bisericesc. .
• VICÁR 1. cel care ținea locul cuiva căruia îi urma imediat în rang. ◊ funcționar din organizarea mai târzie a Imperiului Roman, care administra o dioceză imperială. 2. locțiitor al unui mitropolit, episcop sau alt demnitar bisericesc. (< fr. vicaire, lat. vicarius)
• VICÁR ~i m. bis. Preot sau episcop care ține locul unui demnitar de rang mai înalt. /<lat. vicarius, fr. vicaire
• vicar m. ecleziastic adaos la preotul unei parohii sau la episcopul unei dieceze: la noi numai mitropolitii și episcopii au vicari.
• *vicár m. (lat. vicarius, d. vice, în loc de). Arhiereŭ care ține locu unuĭ episcop orĭ unuĭ mitropolit. Vicaru luĭ Hristos, papa.
• vicár (-ri), – Preot sau episcop care ține locul unui demnitar bisericesc de rang mai înalt. – vicareș. vicarius sau Vikar, din vikárius (Gáldi, Dict., 169). – vicariat, , din vicariat.

Sinonimul cuvântului vicar

Testează-te!