Sinonime zbucium

Cuvântul „zbucium” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• fierbere - clocotire, clocot, ebuliție, efervescență, agitație, frământare, neliniște, tulburare
• agitație - tumult, frământare, neastâmpăr, neliniște, răscoală, răzvrătire, rebeliune
• furtună - vijelie, vifor, frământare, zbucium, revoltă, tulburare
• grijă - teamă, frământare, preocupare, neliniște, îngrijorare, temere, aprehensiune, atenție, precauție
• clocot - fierbere, clocotire, fiertură, agitație, tumult, zbucium, freamăt, tălăzuire, vuiet
• păs - supărare, necaz, neajuns, suferință, durere, povară, neliniște, frământare, grijă
• sfărâma - a sparge, a zdrobi, a fărâma, a risipi, a distruge, a zobi, a se zbuciuma, a se chinui
• sperietură - spaimă, frică, teamă, neliniște, tulburare
• zdrobi - a strivi, a sfărâma, a sparge, a nimici, a destrăma, a se chinui, a se zbuciuma, a extenua
• foială - furnicar, forfotă, agitație, fâțâială, fojgăială
• forfotă - foială, agitație, animație, furnicare, mișuială, viermuire
• animație - însuflețire, antren, vioiciune, agitație, forfotă, vânzoleală
• amar - jale, suferință, chin, durere, necaz, belea
• mișcare - deplasare, plecare, mers, umblet, agitație, circulație, animație, forfotă, vânzoleală
• pacoste - neajuns, bucluc, belea, necaz, neplăcere, mizerie, catastrofă, dezastru, potop

Dex zbucium

• ZBUCIÚM, zbuciumuri, 1. Stare de neliniște sufletească; frământare, zbuciumare, neastâmpăr. 2. Mișcare grăbită, agitată și zgomotoasă; agitație, tumult, învălmășeală. – Din zbuciuma (derivat regresiv).
• ZBÚCIUM, (rar) zbuciume, 1. Stare de neliniște sufletească; frământare, zbuciumare, neastâmpăr. 2. Mișcare grăbită, agitată și zgomotoasă; agitație, tumult, învălmășeală. – Din zbuciuma (derivat regresiv).
• ZBÚCIUM, zbuciumuri și zbuciume, 1. Stare de neliniște sufletească; frămîntare, zbuciumare. Îi voi mărturisi zbuciumul și insomniile mele! GALACTION, O. I 107. Numai cel ce-a iubit poate să-și închipuie zbuciumul Mărioarei. La TDRG. 2. Faptul de a se zbate; mișcare grăbită, agitată și zgomotoasă; tumult, agitație, zvîrcolire. Poate să fi fost pe la cîntători, cînd urletele vijeliei începură a-și scoborî glasul și zbuciumul codrilor a se mai potoli. HOGAȘ, M. N. 178. Dunărea începe să vîjîie mintoasă, – e un zbucium și un clocot de valuri dintr-un mal în altul. VLAHUȚĂ, O. A. 407. Bag mîna și scot pupăza vlăguită de-atîta zbucium. CREANGĂ, A. 55. Ce mai freamăt, ce mai zbucium! Codrul clocoti de zgomot și de arme și de bucium. EMINESCU, O. I 147.
• ZBÚCIUM 1. Stare de neliniște sufletească; frământare, zbuciumare. 2. Mișcare grăbită, agitată și zgomotoasă; agitație, tumult, învălmășeală. – Postverbal al lui zbuciuma.
• ZBÚCIUM ~uri n. 1) Stare de neliniște sufletească; frământare; îngrijorare. 2) Agitație zgomotoasă; învălmășeală gălăgioasă; tumult. /v. a (se) zbuciuma

Sinonimul cuvântului zbucium

Testează-te!