Dicționar de sinonime

Sinonime zbuciumare

Cuvântul „zbuciumare” are următoarele sinonime:

zbuciumare ( substantiv )

Sinonime Apropiate

clocot - fierbere, clocotire, fiertură, agitație, tumult, zbucium, freamăt, tălăzuire, vuiet
fierbere - clocotire, clocot, ebuliție, efervescență, agitație, frământare, neliniște, tulburare
agitație - tumult, frământare, neastâmpăr, neliniște, răscoală, răzvrătire, rebeliune
sfărâma - a sparge, a zdrobi, a fărâma, a risipi, a distruge, a zobi, a se zbuciuma, a se chinui
zdrobi - a strivi, a sfărâma, a sparge, a nimici, a destrăma, a se chinui, a se zbuciuma, a extenua
fierbe - a clocoti, a spumega, a se înfierbânta, a găti, a prepara, a face mâncare, a necăji, a frământa, a chinui
furtună - vijelie, vifor, frământare, zbucium, revoltă, tulburare
dezbatere - discuție, dialog, conversație, analiză, cercetare, frământare, deliberare, raționament
paiață - măscărici, saltimbanc, clovn, bufon, comediant, caraghios, manechin, marionetă, fantoșă
păpușă - manechin, marionetă, fantoșă, crisalidă, nimfă, pupă
povară - sarcină, greutate, încărcătură, pondere, chin, trudă, suferință, apăsare
râu - neajuns, neplăcere, dezavantaj, nenorocire, suferință, chin
saftian - marochin
salahorie - trudă, corvoadă muncă, efort, chin
schingiui - a căzni, a tortura, a chinui

ZBUCIUMÁRE, zbuciumări, Faptul de a (se) zbuciuma; frământare, chin, necaz; agitație, alergătură; zvârcolire, zbatere. – zbuciuma.
ZBUCIUMÁRE, zbuciumări, Faptul de a se zbuciuma. 1. Tulburare, frămîntare; zbucium, necaz. Aflase cîte ceva din zbuciumările lui Codrea. VORNIC, P. 30. Nu voia să arate... cită zbuciumare îi pricinuia drumul acesta la Amara. REBREANU, R. I 165. 2. Agitație, alergătură; zbatere, zvîrcolire. In zbuciumările ei, bolnava avea un fel de țipăt răgușit, stins s Mi-i sete! Mi-i sete! SADOVEANU, O. VIII 30. ◊ Mult se mira baba... cum de arată ea așa de bine pe lîngă atîta muncă și zbuciumare. SBIERA, P. 213. Valahia obosită de... necurmate zbuciumări. NEGRUZZI, S. I 201.
ZBUCIUMÁRE, zbuciumări, Faptul de a (se) zbuciuma; frământare, chin, necaz; agitație, alergătură; zvârcolire.
ZBUCIUMÁ, zbucium, I 1. A se frământa sufletește; a se chinui. 2. și A (se) mișca cu neastâmpăr; a (se) agita cu violență. – Probabil din buciuma.
ZBUCIUMÁ, zbúcium, I. 1. A se frământa sufletește; a se chinui. 2. și A (se) mișca cu neastâmpăr; a (se) agita cu violență. – Probabil din buciuma.

Sinonimul cuvântului zbuciumare