Dicționar de sinonime

Sinonime zdrumicat

Cuvântul „zdrumicat” are următoarele sinonime:

zdrumicat ( adjectiv )
  • distrus
  • nimicit
  • potopit
  • prăpădit
  • sfarâmat
  • zdrobit
  • sfărâmat


Sinonime Apropiate

  • zdrobit - strivit, sfărâmat, demoralizat, distrus, amărât, copleșit, sleit, extenuat, obosit
  • distrus - nimicit, ruinat, dărâmat, desființat, spulberat, năruit, epuizat, doborât, zdrobit
  • ucigător - distrugător, nimicitor, zdrobitor
  • hârb - ciob, sfărâmătură, spărtură, țandără, blid, cratiță, strachină, farfurie
  • irecuperabil - pierdut, distrus, desființat, prăpădit
  • nimicitor - distrugător, pustiitor, devastator, potopitor
  • harcea-parcea - sfâșiat, distrus, nimicit, făcut praf, desființat
  • prizărit - debil, slab, pipernicit, prăpădit
  • scheletic - vlăguit, slab, uscat, prăpădit
  • falimentar - insolvabil, ruinat, distrus, compromis, ineficace, ruinător, degradant
  • mistuitor - distrugător, nimicitor, pustiitor, chinuitor, devorant
  • mizer - prăpădit, nenorocit, sărac
  • mortal - ucigător, nimicitor
  • deplorabil - jalnic, mizerabil, nenorocit, prăpădit
  • distructiv - nimicitor, distrugător, ruinător

Dex zdrumicat

  • ZDRUMICÁT, -Ă, zdrumicați, -te, Făcut bucățele, sfărâmat, zdrobit. – zdrumica.
  • ZDRUMICÁT, -Ă, zdrumicați, -te, Strivit, zdrobit, sfărîmat. ◊ Auzea scîrțîind roata ciuturii de la fîntină și... apa zdrumicată pe mîna și pe fața lui Manlache. POPA, V. 30. Prin mîndrul întuneric al pădurii de argint Vezi izvoare zdrumicate peste pietre licurind. EMINESCU, O. I 85.
  • ZDRUMICÁT, -Ă, zdrumicați, -te, Făcut bucățele, sfărâmat, zdrobit. – zdrumica.
  • ZDRUMICÁ, zdrúmic, I. A face bucățele, a sfărâma, a zdrobi. ♦ A nimici, a distruge. – Contaminare între dumica și zdrobi.
  • ZDRUMECÁ I zdrumica.
  • ZDRUMICÁ, zdrúmic, I. 1. A face bucățele; a sfărîma, a zdrobi. Pe maluri zdrumicate de aiurirea mării Cesaru ’ncă veghează la trunchiul cel plecat Al sălciei pletoase. EMINESCU, O. I 63. Sabia scotea, în vînt o-nvîrtea, Pe șerpe-l lovea, Trupu-i zdrumica. ANT. LIT. POP. I 315. 2. A nimici, a distruge. Zdrumicară pe păgîni ca pe furnici. ISPIRESCU, M. V. 16. Așa urs oștirea întreagă este în stare să o zdrumice. CREANGĂ, P. 188. – Variantă: zdrumecá (SANDU, D. P. 130) I.
  • ZDRUMICÁ, zdrúmic, I. A face bucățele, a sfărâma, a zdrobi. ♦ A nimici, a distruge. – Din dumica (după zdrobi).


Sinonimul cuvântului zdrumicat

Sinonimul cuvântului zdrumicat


Testează-te!