Sinonime zăcătoare

Cuvântul „zăcătoare” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• pagubă - pierdere, stricăciune, daună, lipsă, distrugere, vătămare, prejudiciu
• limbă - limbaj, vorbire, grai, exprimare, vorbă, știre, veste, informație, relație
• povață - sfat, îndrumare, recomandare, îndemn
• prescripție - dispoziție, prevedere, obligație, aviz, indicație, rețetă, anulare, stingere, perimare (jur.)
• prestanță - ținută (remarcabilă), afirmare, prestigiu, vază
• promontoriu - prelungire, întindere (în mare)
• sacerdotal - bisericesc, preoțesc, sacral, solemn, măreț, sacru
• sacerdoțiu - cler, preoțime, chemare, misiune, menire
• săltăreț - sacadat, ritmat, săltat, vioi, sprinten, agil
• sclavaj - robie, captivitate, mizerie, oprimare
• sfăt - povață, îndrumare, îndemn, călăuzire, consfătuire, consiliu, adunare, taifas, discuție
• spațios - încăpător, larg, cuprinzător, mare
• splendid - minunat, admirabil, măreț, superb, magnific, strălucit, uimitor, excepțional, grandios
• splendoare - strălucire, fast, măreție, grandoare
• spusă - afirmație, vorbă, exprimare

Dex zăcătoare

• ZĂCĂTOÁRE, zăcători, 1. Vas mare cu doage, în care se păstrează vinul sau rachiul și care se umple mereu din alte butoaie; cadă. Cu vinul stăm cît se poate de prost. că la o zăcătoare au plesnit două cercuri și, pînă să bag dă seamă, s-au scurs peste o sută de vedre. STĂNOIU, C. I. 85. ♦ Vas mare cu gura largă, îngropat în pămînt, în care se adună și se strivesc strugurii, pentru a fi lăsați să fiarbă. 2. Vas mare de lemn, căptușit cu tinichea, în care se pun la dospit pieile pentru tăbăcit. Lucrătorii... forfotesc ca într-un viermar, trăgînd cu clești uriași de fier, din zăcătorile îngropate în pămînt, talpa pregătită. ARDELEANU, D. 10. ♦ Vas în care se depozitează provizoriu peștele la cherhana. 3. Piatra de jos a morii (care e fixă și deasupra căreia se rotește alergătoarea). Pietrile de moară.... se plătesc cu 9 galbeni amîndouă, zăcătoarea și alergătoarea. I. IONESCU, M. 562. Dar morarul, meșter mare, Ședea pe-un fiind de zăcătoare. ȘEZ. XIII 131. 4. Loc unde stau vitele la odihnă ziua; (în special) loc la stînă unde se odihnesc oile după mulș; staniște. Uiu, iu, mîndruța mea, Auzi ce zice lumea: Că te culci seara cu soare Și te scoli în prînzu mare, Cîudu-i ciurda-n zăcătoare Și soarele pe răzoare. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 422. – Pl- și: zăcătoare (I. IONESCU, M. 527).

Sinonimul cuvântului zăcătoare

Testează-te!