Dicționar de sinonime
Sinonime îmbătător
Cuvântul „îmbătător” are următoarele sinonime:
îmbătător ( adjectiv )
- încântător
- seducător
- fermecător
Alte sinonime:
- amețitor
- feeric
- minunat
- tulburător
- înmiresmat
- aromat
- îmbălsămat
- inmiresmat
- parfumat
- tămâiat
- miresmat
- miresmător
- mirosnic
- parfumator
- dulce
- aromatic
- balsamic
- balsamiu
- binemirositor
Sinonime Apropiate
- fermecător - încântător, fascinant, seducător, cuceritor, ademenitor, captivant, delicios, frumos, charismatic
- cuceritor - victorios, învingător, biruitor, ocupant, fermecător, încântător, seducător, captivant
- șarmant - fermecător, încântător, agreabil, charismatic
- fascinant - fermecător, încântător, captivant, charismatic
- feeric - strălucitor, fermecător, scânteietor, minunat, încântător
- încântător - minunat, fermecător, admirabil, superb, magnific, strălucit, extraordinar, măreț, fascinant
- magic - vrăjit, fermecat, vrăjitoresc, misterios, ocult, miraculos, fermecător, fascinant, încântător
- admirabil - excelent, minunat, încântător, splendid, deosebit, fermecător, strălucit, remarcabil
- adorabil - minunat, fermecător, încântător, fascinant
- apetisant - gustos, atrăgător, plăcut, fascinant, fermecător, seducător
- atrăgător - plăcut, tentant, încântător, agreabil, fermecător
- minunat - încântător, splendid, magnific, admirabil, fermecător, feeric, excepțional, uimitor, superb
- extatic - fermecător, încântător, admirabil
- sublim - măreț, încântător, minunat, superb, perfect, copleșitor
- farmec - vrajă, magie, fermecătorie, vrăjitorie, descântec, desfătare, plăcere, voluptate, încântare
Dex îmbătător
- îmbătător, ~oare 1 a (Rar; băuturi alcoolice) Care îmbată (1). 2 a ( arome, miresme) Care tulbură mintea amețitor. 3 a Care farmecă încântător, plăcut. 4 $Plantă nede finită mai îndeaproape.
- ÎMBĂTĂTÓR, -OÁRE, îmbătători, -oare, 1. (Rar; despre băuturi alcoolice) Care îmbată. ♦ (Curent; despre arome, miresme) Care amețește, care tulbură mintea; amețitor. 2. Care farmecă, încântă; deosebit de plăcut; încântător. – Îmbăta + -ător.
- ÎMBĂTĂTÓR, -OÁRE, îmbătători, -oare, (Rar la propriu) Care îmbată. Spirtul, o esență îmbătătoare. NEGRUZZI, S. I 256. ♦ (Mai ales despre arome, miresme) Care amețește, tulbură (adesea în chip foarte plăcut); care farmecă; amețitor, tulburător, încîntător. Sub nucul lat Te afli însă izolat, Și-n umbra lui îmbătătoare Trecutul naște ca o floare. MACEDONSKI, O. I 78. Copacii înfloresc, – în aer Plutesc miresme-mbătătoare. VLAHUȚĂ, O. A. 66. Ghiocei înfloriți răspîndeau un miros îmbătător. ODOBESCU, S. III 279.
- ÎMBĂTĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) 1) Care îmbată, amețește. Miros ~. 2) fig. Care farmecă; care subjugă. /a îmbăta + suf. ~ător
- îmbătător a. care îmbată.
- ÎMBĂTĂTÓR adj. 1. v. înmiresmat. 2. v. aromat.
- ÎMBĂTĂTÓR adj. v. amețitor, feeric, fermecător, încântător, minunat, tulburător.
- ÎMBĂTĂTOR 1. îmbălsămat, inmiresmat, parfumat, (rar) tămîiat, miresmat, miresmător, mirosnic, parfumator, dulce. (Mirosul ~ al florilor.) 2. aromat, aromatic, îmbălsămat, înmiresmat, parfumat, (rar) balsamic, balsamiu, binemirositor. (O substanță ~.)