Dicționar de sinonime
Sinonime încetinel
Cuvântul „încetinel” are următoarele sinonime:
încetinel ( adverb )
- încetișor
- lent
- agale
Alte sinonime:
- alene
- binișor
- domol
- încet
- lin
- liniștit
- ușurel
- iavaș
- cătinel
- rara
- mereu
- câtingan
Sinonime Apropiate
- încetișor - domol, încet, încetinel, agale, alene, binișor, ușurel
- preponderent - predominant, superior, dominant, prevalent
- preponderență - precumpănire, superioritate, prioritate, predominare, ascendență, întâietate, prevalență
- prudent - prevăzător, circumspect, precaut, atent, grijuliu, vigilent
- prudență - prevedere, precauție, atenție, vigilență, circumspecție
- psalmodia - a înota, a cânta (încet), a murmura, a recita (lent)
- răutate - neomenie, violență, brutalitate, cruzime, sălbăticie, maliție, venin, cinism, sarcasm
- remarcabil - admirabil, excelent, deosebit, însemnat, minunat, proeminent, distins, valoros
- savoare - suculenți, gust ales, deliciu, desfătare, farmec
- savuros - delicios, gustos, plăcut, excelent, agreabil
- treaz - deșteptat, sculat, neadormit, lucid, vigilent, atent
- trupeș - corpolent, voinic, forte
- uimitor - uluitor, stupefiant, tulburător, surprinzător, straniu, extraordinar, minunat, excelent
- vehement - impetuos, nestăpânit, năvalnic, violent, furtunos, furios, iute, aprins, înfocat
- vehemență - virulență, violență, dezlănțuire, impetuozitate, înfocare
Dex încetinel
- încetinel, ~ea 1 a Cu mișcări lente domol, încetuț (1), potolit. 2-3 (Foarte) încet (9) cătinel (1-2), încetișor (2-3), încetuț (2-3), încetinică (1-2),încetuc (1-2), tiptil (1-2). 4 Cu glas scăzut încetișor (4), încetuț (4).
- ÎNCETINÉL, -ÍCĂ, încetinei, -ele, , 1. Diminutiv al lui încet; domol, potolit. 2. Încetișor. – Încet + -inel.
- ÎNCETINÉL2, -ÍCĂ, încetinei,-ele, (Rar) Diminutiv al lui încet2; domol, potolit. Hora e prea încetinită. DELAVRANCEA, V. V. 177.
- ÎNCETINÉL1 Diminutiv al lui încet1; încetișor. Mergea încetinel pe șoseaua prăfuită a satului. PREDA, Î. 53. Omul plecă încetinel spre răsărit la deal, ca un călător cuminte, care știe că la un drum lung nu se pornește cu pasul pripit. CARAGIALE, O. I 295. Strecurîndu-ne încetinel prin tot felul de cotituri fără pericol, iată-ne ajunși pe tărîmurile aprige ale vînătoarei. ODOBESCU, S. III 76.
- încetinel adv. foarte încet. .
- încetinél adv. (dim. d. încet). Fam. Încet: rîu curge încetinel. V. cătinel.
- ÎNCETINÉL adv. v. agale.
- ÎNCETINEL agale, alene, binișor, domol, încet, încetișor, lin, liniștit, ușurel, ( și ) iavaș, cătinel, rara, mereu, (prin ) cîtingan. (Merge ~.)