Dicționar de sinonime
Sinonime împrejmui
Cuvântul „împrejmui” are următoarele sinonime:
împrejmui ( verb )
- a îngrădi
- a închide
- a înconjura
- a țărcui
Alte sinonime:
- a ocoli
- a prejmui
- a chenărui
- a încadra
- a mărgini
- a tivi
- a încercui
- a împresura
- a asedia
- a năpădi
- a copleși
Sinonime Apropiate
- îngrădi - a împrejmui, a închide, a mărgini, a înconjura, a țărcui, a înfrâna, a reține, a limita, a stăvili
- țărcui - a împrejmui, a îngrădi, a închide
- închidere - încuiere, oprire, blocare, astupare, împrejmuire, îngrădire, claustrare, încheiere
- înconjura - a ocoli, a împrejmui, a împresura, a țărcui, a cuprinde, a asedia, a învălui, a izola
- îngrădire - gard, împrejmuire, închidere
- gard - împrejmuire, îngrăditură, zăplaz, îngrădire, ocol
- împrejmuire - gard, îngrăditură, ocol, țarc
- împresura - a înconjura, a încercui, a cuprinde, a încinge, a învălui, a asedia, a închide, a năpădi, a prinde
- închis - încuiat, ferecat, zăvorât, înfundat, astupat, oprit, îngrădit, împrejmuit, izolat
- asedia - împresura, a încercui, a închide, a înconjura
- prohibi - a opri, a interzice, a restrânge, a îngrădi
- țarc - ocol, îngrăditură, coșar
- ulucă - zaplaz, gard, împrejmuire, scândură
- zăbrea - gratie, ostreț, grilaj, îngrăditură
- zăgaz - stăvilar, baraj, dig, scoc, piedică, îngrădire, barieră, obstacol
Dex împrejmui
- împrejmui 1 A așeza un gard, pietre de jur împrejurul unui loc pentru a-l delimita de rest a îngrădi. 2 A împresura.
- ÎMPREJMUÍ, împrejmuiesc, IV. A pune, a așeza un gard, pietre etc. de jur-împrejurul unui loc pentru a-l delimita de rest; a îngrădi. ♦ A înconjura, a împresura. – În + preajmă + -ui.
- ÎMPREJMUÍ, împrejmuiesc, IV. A pune, a așeza un gard, pietre etc. de jur împrejurul unui loc pentru a-l delimita de rest; a îngrădi. ♦ A înconjura, a împresura. – În + preajmă + -ui.
- ÎMPREJMUÍ, împrejmuiesc, IV. A închide un loc de jur împrejur cu gard, cu spini etc.; a îngrădi. E împrejmuită cu ziduri înalte curtea. STANCU, D. 136. Vezi tu departe-n răsărit Aprins lucind ca focul Palatul lor? Împrejmuit Cu zid d-argint e locul. COȘBUC, P. I 66. ♦ A înconjura, a împresura. Muncitorii sînt împrejmuiți de pretutindeni, și împinși sub lovituri, spre oraș. SAHIA, N. 45.
- A ÎMPREJMUÍ ~iésc tranz. 1) (terenuri, suprafețe de pământ etc.) A înconjura cu un gard sau cu un zid; a îngrădi. 2) fig. A cuprinde din toate părțile; a încercui; a înconjura; a împrejura; a împresura. /în + preajmă
- împrejmuĭésc v. tr. (d. preajmă). Îngrădesc. – În Trans. și prejmuĭesc.
- împrejmui ( 1 și 3 împrejmuiesc, împrejmuiască)
- ÎMPREJMUÍ vb. 1. a închide, a înconjura, a îngrădi, (înv. și pop.) a ocoli, (pop.) a țărcui, (reg.) a prejmui. (A ~ un teren cu un gard.) 2. a chenărui, a încadra, a înconjura, a mărgini, (fig.) a tivi. (Soarele ~ cu lumină poiana.)
Antonime împrejmui
- A împrejmui ≠ a dezgrădi