Sinonime îndatorire

Cuvântul „îndatorire” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• răspundere - responsabilitate, sarcină, obligație, îndatorire
• însărcinare - sarcină, misiune, răspundere, îndatorire, obligație
• obligație - datorie, sarcină, îndatorire, răspundere
• atribuție - sarcină, obligație, însărcinare, rol, datorie, îndatorire
• datora - a fi obligat, a se îndatora, a fi cauza, a izvorî, a proveni datorie, îndatorire, sarcină, obligație, credit
• legământ - obligație, îndatorire, angajament, parolă, jurământ, juruință, acord, convenție, pact
• povară - sarcină, greutate, încărcătură, pondere, chin, trudă, suferință, apăsare
• prescripție - dispoziție, prevedere, obligație, aviz, indicație, rețetă, anulare, stingere, perimare (jur.)
• slujbă - funcție, serviciu, post, îndeletnicire, plasament, sarcină, misiune, atribuție
• trimite - a expedia, a transmite, a adresa, a îndrepta către, a delega, a însărcina, a mandata
• gestație - sarcină
• graviditate - sarcină, maternitate
• greutate - povară, sarcină, încărcătură, pondere, dificultate, piedică, opreliște, impas, neajuns
• încărcătură - sarcină, povară, greutate, tonaj, umplutură
• legătură - sarcină, boccea, basma, tulpan, testemel, sfoară, funie, frânghie, fașă

Dex îndatorire

• îndatorire îndatorare
• ÎNDATORÍRE, îndatoriri, 1. Obligație bănească. 2. Obligație morală; sarcină obligatorie, datorie. ♦ (Rar) Faptă sau gest cu care îndatorăm pe cineva; atenție, politețe. – îndatori.
• ÎNDATORÍRE, îndatoriri, 1. Datorie morală, obligație, sarcină obligatorie. S-a dat pămîntul întreg în stăpînirea și lucrarea poporului, cu îndatoriri și disciplină anumite. SADOVEANU, E. 26. Împlinim fiecare niște îndatoriri fixe. CARAGIALE, O. III 146. ♦ Faptă sau gest cu care îndatorăm pe cineva; atenție, politețe. Domițian se simțea din ce în ce mai bine, deși îndatoririle acestea nu-l prea mirau: era deprins de acasă cu ele și le primea ca și cum i s-ar fi cuvenit. BASSARABESCU, S. 35. 2. (Învechit) Obligație sau datorie bănească. Îndatorirea romînilor către turci sta într-un ușor tribut. BĂLCESCU, O. II 13.
• ÎNDATORÍRE ~i f. pop. Datorie de a face ceva; sarcină obligatorie; obligație. Are multe ~i. /v. a (se) îndatori
• îndatorire f. 1. acțiunea de a îndatora și rezultatul ei; 2. fig. obligațiune.
• îndatoríre f. Acțiunea de a saŭ de a te îndatori. Obligațiune.
• îndatora 1 A impune o datorie a obliga. 2 A obliga pe cineva la recunoștiință printr-un ajutor dat la nevoie. 3 A face datorii a se împrumuta. 4 A se încurca în datorii. 5 A da un bun gaj în schimbul unui împrumut. 6 A-și lua angajamentul de a împlini un anumit lucru.
• îndatori îndatora

Sinonimul cuvântului îndatorire

Testează-te!