Dicționar de sinonime
Sinonime însărcinare
Cuvântul „însărcinare” are următoarele sinonime:
însărcinare ( substantiv )
- sarcină
- misiune
- răspundere
- îndatorire
- obligație
Alte sinonime:
- slujbă
- memuriet
- sărcinare
- solie
- datorie
- dator
- datorință
- îndatorință
Sinonime Apropiate
- îndatorire - obligație, sarcină, însărcinare 2 atribuție, rol, oficiu, răspundere
- răspundere - responsabilitate, sarcină, obligație, îndatorire
- obligație - datorie, sarcină, îndatorire, răspundere
- atribuție - sarcină, obligație, însărcinare, rol, datorie, îndatorire
- misiune - însărcinare, sarcină, rol, menire, delegație, solie, legație
- datora - a fi obligat, a se îndatora, a fi cauza, a izvorî, a proveni datorie, îndatorire, sarcină, obligație, credit
- slujbă - funcție, serviciu, post, îndeletnicire, plasament, sarcină, misiune, atribuție
- legământ - obligație, îndatorire, angajament, parolă, jurământ, juruință, acord, convenție, pact
- delegație - procură, sarcină, mandat, reprezentație, solie, misiune
- povară - sarcină, greutate, încărcătură, pondere, chin, trudă, suferință, apăsare
- prescripție - dispoziție, prevedere, obligație, aviz, indicație, rețetă, anulare, stingere, perimare (jur.)
- sacerdoțiu - cler, preoțime, chemare, misiune, menire
- trimite - a expedia, a transmite, a adresa, a îndrepta către, a delega, a însărcina, a mandata
- făgăduială - promisiune, făgăduință, legământ, angajament, asigurare
- făgăduință - făgăduială, promisiune, angajament, legământ
Dex însărcinare
- însărcinare 1 Încredințare cuiva a îndeplinirii unei misiuni. 2 Luare asupra sa a unei îndatoriri. 3 Aducere a unei femei în stare de graviditate. 4 Împuternicire.
- ÎNSĂRCINÁRE, însărcinări, Acțiunea de a (se) însărcina și rezultatul ei; misiune, îndatorire. – însărcina.
- ÎNSĂRCINÁRE, însărcinări, Acțiunea de a (se) însărcina și rezultatul ei; sarcină, misiune, îndatorire. Doi ani Turgheniev a fost funcționar la Ministerul de Interne, cu însărcinări speciale. SADOVEANU, E. 234. De dimineață maiorul hotărî însărcinarea și rolul fiecărui ofițer. VLAHUȚĂ, O. A. 162. Junii membri ai comitetului primiră cu plăcere astă onorifică însărcinare. NEGRUZZI, S. I 342.
- însărcinare f. fig. misiune.
- însărcináre f. Sarcină, misiune, ordin: a da cuĭva o însărcinare, a avea o însărcinare.
- însărcina 1 A încredința cuiva îndeplinirea unei acțiuni. 2 A lua asupra sa o sarcină. 3 vf A face ca o femeie să devină gravidă. 4 A împuternici.
- ÎNSĂRCINÁ, însărcinez, I. 1. A încredința cuiva îndeplinirea unei acțiuni; a da cuiva o sarcină. ♦ A lua asupra sa o sarcină. 2. A face ca o femeie să devină gravidă. – În + sarcină.