Sinonime înrădăcina

Cuvântul „înrădăcina” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• încetățeni - a naturaliza, a statornici, a înrădăcina încetează!, termină!, ajunge!, stop!, gata!
• pironi - a fixa, a înțepeni, a țintui, a prinde, a imobiliza, a încremeni, a aținti, a concentra (atenția)
• stăruință - insistență, perseverență, persistență, tenacitate, neclintire, fermitate, statornicie, străduință, silință
• fermitate - tărie, constanță, statornicie, hotărâre, neclintire, intransigență, perseverență
• fidelitate - devotament, constanță, atașament, credință, statornicie, conformitate, precizie, exactitate
• fix - nemișcat, neclintit, stabil, înțepenit, imobil, precis, exact
• fixa - a stabili, a prinde, a pironi, a imobiliza, a împietri, a înțepeni, a ținti, a țintui, a agăța
• fluctuație - oscilație, instabilitate, variație, nestatornicie, mobilitate, inconsecvență
• hieratic - sfânt, sacru, rigid, static, înțepenit
• instabilitate - nestatornicie, mobilitate, labilitate, fluctuație, variabilitate
• instaura - a întrona, a instala, a statornici, a stabili, a fixa
• institui - a construi, a înființa, a orândui, a forma, a întemeia, a stabili, a statornici
• împăna - a înțesa, a umple, a împânzi, a înțepeni, a fixa, a întări
• înlemni - a încremeni, a înmărmuri, a împietri, a înțepeni, a îngheța
• înmărmuri - a înlemni, a încremeni, a rămâne tablou, a împietri, a paraliza, a îngheța, a înțepeni

Dex înrădăcina

• înrădăcina 1 ( plante) A se fixa în pământ prin rădăcini. 2 (; idei, convingeri ) A pătrunde adânc în conștiință, în obișnuință
• ÎNRĂDĂCINÁ, înrădăcinez, I. A se fixa în pământ prin rădăcini; a prinde rădăcini. ♦ A pătrunde adânc (în conștiință, în obișnuință etc.). – În + rădăcină.
• ÎNRĂDĂCINÁ, înrădăcinez, I. A se încuiba adînc, fără să mai poată fi extirpat. Începu a-l tracta pentru plămîni, dar nu putu învinge răul care se înrădăcinase. NEGRUZZI, S. II 154. ♦ (Despre idei, metode, deprinderi) A prinde rădăcini, a intra adînc (în obișnuință, în conștiință etc.), a pătrunde adînc, temeinic. Se înrădăcinează tot mai adînc în mase atitudinea conștiincioasă în ceea ce privește respectarea legilor și îndeplinirea obligațiilor față de stat. SCÎNTEIA, 1953, 2630.
• A SE ÎNRĂDĂCINÁ pers. 3 se ~eáză intranz. 1) (despre plante) A slobozi rădăcini (adânci); a se fixa în pământ cu ajutorul rădăcinilor. 2) fig. (despre obiceiuri, idei) A prinde rădăcini; a intra adânc în uz; a deveni obișnuit; a se încetățeni; a se statornici; a se împământeni; a se consimți. /în + rădăcină
• A ÎNRĂDĂCINÁ ~éz tranz. A face să se înrădăcineze. /în + rădăcină
• înrădăcinà v. 1. a prinde rădăcină; 2. fig. a se împlânta: erorile se înrădăcinează ușor.
• înrădăcinéz v. tr. (d. rădăcină). Fig. Fixez, sădesc: a înrădăcina patriotizmu în inima copiilor. V. refl. Mă fixez, prind rădăcină: erorile se înrădăcinează ușor. – Vechĭ și răd-.

Sinonimul cuvântului înrădăcina

Testează-te!