Dicționar de sinonime
Sinonime dăuna
Cuvântul „dăuna” are următoarele sinonime:
daună ( substantiv )
- pagubă, prejudiciu, vătămare, pierdere, detriment, stricăciune
- despăgubire, compensare, reparație
Alte sinonime:
- pricaz
- smintă
- sminteală
- ștetă
- scădere
- stricare
- stricătură
- vătămătură
- lezare
- compensație
- mulțumire
- dezdăunare
- indemnizație
- adet
- contravaloare
- dăuna
dăuna ( verb )
- a strica
- a păgubi
- a prejudicia
- a vătăma
- a leza
Alte sinonime:
- a lovi
Sinonime Apropiate
- pagubă - pierdere, stricăciune, daună, lipsă, distrugere, vătămare, prejudiciu
- compensație - reparație, despăgubire, dezdăunare, compensare, înlocuire
- dăunător - stricător, păgubitor, vătămător, distrugător, pernicios
- detriment - pagubă, daună
- știrbi - a ciobi, a sparge, a ciunti, a vătăma, a leza, a compromite
- infecta - a (se) molipsi, a se contamina, a se îmbolnăvi infecție, molipsire, contaminare, mizerie, stricăciune, duhoare
- leza - a vătăma, a jigni, a ofensa, a afecta, a insulta, a răni
- mâncătură - rosătură, vătămare
- accident - nenorocire, rănire, vătămare
- afecta - a destina, a distribui, a repartiza, a întrista, a îndurera, a indispune, a leza, a prejudicia, a atinge
- atinge - a contacta, a lovi, a leza, a jigni, a ofensa, a vătăma, a mișca, a impresiona, a afecta
- beteșug - infirmitate, schilodeală, betejeală, vătămare, cusur, defect, neajuns, meteahnă, boală
- contraindicat - vătămător, nepotrivit, periculos, dăunător
- corupție - desfrâu, imoralitate, desfrânare, dezmăț, perdiție, decadență, stricăciune, venalitate
- deservi - a servi, a executa, a face serviciu, a îngriji, a sluji, a face un rău, a vătăma, a dăuna, a dezavantaja
Dex dăuna
- dăuna A pricinui cuiva o daună a prejudicia.
- DĂUNÁ, dăunez, I. A pricinui (cuiva) o pagubă, o stricăciune; a prejudicia. – Din daună.
- DĂUNÁ, dăunez, I. A pricinui (cuiva) o pagubă, o stricăciune; a prejudicia. Orice act de indisciplină dăunează ridicării nivelului de trai al oamenilor muncii. SCÎNTEIA, 1954, 2883. Leul ridică gheara asupra catîrului cu blîndeță, fără să-i dăuneze și jucîndu-se numai. SADOVEANU, D. P. 21. ♦ (Neobișnuit) A vătăma. Digul era trainic: ploile din toamnă și-au trecut șuvoaiele pe de lături, fără să-l dăuneze mai mult decît s-ar fi cuvenit. GALAN, Z. R. 44. – Pronunțat: dă-u-.
- DĂUNÁ I. A păgubi, a face stricăciuni; a prejudicia. .
- DĂUNÁ tr. a păgubi pe cineva; a prejudicia. (< daună)
- A DĂUNÁ ~éz intranz. A cauza o daună (cuiva); a aduce daune. /Din daună
- DĂUNÁ vb. 1. a prejudicia, a strica, a vătăma. (Ceva care ~ sănătății.) 2. a păgubi, a prejudicia, a vătăma, (livr.) a leza. (fig.) a lovi. (~ intereselor lor.)
- DĂUNA 1. a prejudicia, a strica, a vătăma. (Ceva care ~ sănătății.) 2. a prejudicia, a vătăma, a leza, a lovi. (~ intereselor lor.)
- A dăuna ≠ a folosi
Antonime dăuna
- A dăuna ≠ a folosi