Dicționar de sinonime

Sinonime dăuna

Cuvântul „dăuna” are următoarele sinonime:

daună ( substantiv )
  1. pagubă, prejudiciu, vătămare, pierdere, detriment, stricăciune
  2. despăgubire, compensare, reparație
Alte sinonime:
  • pricaz
  • smintă
  • sminteală
  • ștetă
  • scădere
  • stricare
  • stricătură
  • vătămătură
  • lezare
  • compensație
  • mulțumire
  • dezdăunare
  • indemnizație
  • adet
  • contravaloare
  • dăuna
dăuna ( verb )
  • a strica
  • a păgubi
  • a prejudicia
  • a vătăma
  • a leza
Alte sinonime:
  • a lovi


Sinonime Apropiate

  • pagubă - pierdere, stricăciune, daună, lipsă, distrugere, vătămare, prejudiciu
  • compensație - reparație, despăgubire, dezdăunare, compensare, înlocuire
  • dăunător - stricător, păgubitor, vătămător, distrugător, pernicios
  • detriment - pagubă, daună
  • știrbi - a ciobi, a sparge, a ciunti, a vătăma, a leza, a compromite
  • infecta - a (se) molipsi, a se contamina, a se îmbolnăvi infecție, molipsire, contaminare, mizerie, stricăciune, duhoare
  • leza - a vătăma, a jigni, a ofensa, a afecta, a insulta, a răni
  • mâncătură - rosătură, vătămare
  • accident - nenorocire, rănire, vătămare
  • afecta - a destina, a distribui, a repartiza, a întrista, a îndurera, a indispune, a leza, a prejudicia, a atinge
  • atinge - a contacta, a lovi, a leza, a jigni, a ofensa, a vătăma, a mișca, a impresiona, a afecta
  • beteșug - infirmitate, schilodeală, betejeală, vătămare, cusur, defect, neajuns, meteahnă, boală
  • contraindicat - vătămător, nepotrivit, periculos, dăunător
  • corupție - desfrâu, imoralitate, desfrânare, dezmăț, perdiție, decadență, stricăciune, venalitate
  • deservi - a servi, a executa, a face serviciu, a îngriji, a sluji, a face un rău, a vătăma, a dăuna, a dezavantaja

Dex dăuna

  • dăuna A pricinui cuiva o daună a prejudicia.
  • DĂUNÁ, dăunez, I. A pricinui (cuiva) o pagubă, o stricăciune; a prejudicia. – Din daună.
  • DĂUNÁ, dăunez, I. A pricinui (cuiva) o pagubă, o stricăciune; a prejudicia. Orice act de indisciplină dăunează ridicării nivelului de trai al oamenilor muncii. SCÎNTEIA, 1954, 2883. Leul ridică gheara asupra catîrului cu blîndeță, fără să-i dăuneze și jucîndu-se numai. SADOVEANU, D. P. 21. ♦ (Neobișnuit) A vătăma. Digul era trainic: ploile din toamnă și-au trecut șuvoaiele pe de lături, fără să-l dăuneze mai mult decît s-ar fi cuvenit. GALAN, Z. R. 44. – Pronunțat: dă-u-.
  • DĂUNÁ I. A păgubi, a face stricăciuni; a prejudicia. .
  • DĂUNÁ tr. a păgubi pe cineva; a prejudicia. (< daună)
  • A DĂUNÁ ~éz intranz. A cauza o daună (cuiva); a aduce daune. /Din daună
  • DĂUNÁ vb. 1. a prejudicia, a strica, a vătăma. (Ceva care ~ sănătății.) 2. a păgubi, a prejudicia, a vătăma, (livr.) a leza. (fig.) a lovi. (~ intereselor lor.)
  • DĂUNA 1. a prejudicia, a strica, a vătăma. (Ceva care ~ sănătății.) 2. a prejudicia, a vătăma, a leza, a lovi. (~ intereselor lor.)
  • A dăuna ≠ a folosi


Antonime dăuna

  • A dăuna ≠ a folosi


Sinonimul cuvântului dăuna

Sinonimul cuvântului dăuna


Testează-te!