Dicționar de sinonime
Sinonime țanțoș
Cuvântul „țanțoș” are următoarele sinonime:
țanțoș ( adjectiv )
- încrezut
- îngâmfat
- arogant
- fudul
- semeț
Alte sinonime:
- obraznic
- grandoman
- infatuat
- înfumurat
- megaloman
- mândru
- orgolios
- trufaș
- vanitos
- prezumțios
- suficient
- măreț
- țâfnos
- falnic
- fălos
- închipuit
- pâșin
- măros
- nărtos
- fumuros
- preaînălțat
- zadarnic
- bățos
- înțepat
- scrobit
- dârz
- impertinent
- insolent
- ireverențios
- îndrăzneț
- necuviincios
- neobrăzat
- nerespectuos
- nerușinat
- sfidător
- sfruntat
- neînfrânat
- rușinat
- șulhetic
- nerușinos
- botos
Sinonime Apropiate
- trufaș - fudul, îngâmfat, înfumurat, infatuat, arogant, semeț, mândru
- fudul - îngâmfat, arogant, trufaș, încrezut
- vanitos - orgolios, arogant, îngâmfat, încrezut, ambițios, plin de sine, trufaș, măreț
- fală - trufie, îngâmfare, orgoliu, vanitate, aroganță, fudulie, semeție, mândrie, strălucire
- grandoman - înfumurat, megaloman, îngâmfat, infatuat, încrezut, semeț
- înțepat - împuns, pișcat, fudul, țanțoș, încrezut, înfumurat, închipuit, orgolios
- mândru - îngâmfat, fudul, trufaș, grandoman, înfumurat, orgolios, semeț, vanitos, chipeș
- trufie - aroganță, înfumurare, mândrie, îngâmfare, infatuare, semeție
- infatuat - îngâmfat, înfumurat, trufaș, orgolios, arogant, vanitos
- măreț - impunător, grandios, monumental, impozant, splendid, falnic, magnific, fudul, încrezut
- mândrie - trufie, orgoliu, îngâmfare, fală, aroganță, semeție, ifos, frumusețe, strălucire
- megalomanie - grandomanie, fudulie, infatuare, înfumurare, orgoliu, trufie, vanitate, semeție, mândrie
- boieros - trufaș, arogant, fudul
- răsfățat - alintat, răzgâiat, capricios, prost-crescut, îmbuibat, satisfăcut, arogant
- răutăcios - dușmănos, ostil, hain, veninos, malițios, ironic, caustic, cinic, arogant
Dex țanțoș
- ȚANȚÓȘ, -Ă, țanțoși, -e, Semeț, mândru, îngâmfat, fudul; arogant. –
- ȚÁNȚOȘ, -Ă, țanțoși, -e, Semeț, mândru, îngâmfat, fudul; arogant. –
- ȚÁNȚOȘ, -Ă, țanțoși, -e, Mîndru, semeț, fudul. Căpitanului îi plăcea să meargă oamenii țanțoși, veseli, și să bată talpa la pămînt. SADOVEANU, O. VI 195. Zi cu zi cocoana se făcea mai aspră, mai țanțoșă. CARAGIALE, P. 74. Cucoșul însă mergea țanțoș, iar paserile după dînsul. CREANGĂ, O. A. 161. – Variantă: (regional) țánțuș, -ă (ALECSANDRI, T. 141)
- ȚÁNȚOȘ ~ă (~i, ~e) și adverbial peior. (despre persoane) Care manifestă orgoliu (nemăsurat); plin de sine; fudul; mândru; încrezut; înfumurat; îngâmfat; măreț; falnic; semeț. A umbla ~. /Orig. nec.
- țanțoș a. mândru și arogant .
- țánțoș, -ă adj. (ung. cincos, șiret, perfid). Mîndru, plin de încredere, îngînfat: un bătăuș țanțoș. Adv. A călca țanțoș.
- ȚÁNȚUȘ, -Ă țanțoș.
- țanțoș, țanțoși, țanțoșă, țanțoșe
- ȚÁNȚOȘ adj. 1. v. îngâmfat. 2. v. semeț. 3. v. obraznic.
Sinonimul cuvântului țanțoș