Sinonime împăcare

Cuvântul „împăcare” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• pact - învoială, înțelegere, acord, aranjament, tocmeală, tratat, convenție, stipulație
• acord - înțelegere, învoire, consens, asentiment, concordanță, învoială, pact, tranzacție, convenție
• împăciuire - înțelegere, armonie
• aranjament - înțelegere, acord, învoială, potrivire, tranzacție, pact, plan, proiect, prospect
• conciliere - unire, acord, armonie, împăcare
• convenție - înțelegere, acord, legământ, pact, contract, tratat
• contract - învoială, acord, înțelegere, pact, tranzacție, tocmeală
• tratat - pact, convenție, înțelegere, tranzacție, acord, studiu, analiză, carte
• gâlceavă - ceartă, conflict, dezacord, diferend, discordie, disensiune, animozitate, neînțelegere, dispută
• legământ - obligație, îndatorire, angajament, parolă, jurământ, juruință, acord, convenție, pact
• coaliție - alianță, unire, asociere, înțelegere, convenție
• concordie - bună-înțelegere, armonie, acord, congruență
• conflict - ceartă, neînțelegere, dezacord, ciocnire, dispută, gâlceavă, război, conflagrație
• consens - acord, înțelegere, potrivire, armonie
• dezacord - neînțelegere, diferend, disensiune

Dex împăcare

• împăcare 1 Restabilire a raporturilor de prietenie, de înțelegere cu cineva împăcat1 (1), împăcăciune (1), împăcăluire (1), împăcătură (1), împăceluire (1), împăciuială (1), împăciuire (1), păceluire (1), păceluit1 (1), păciuire (1), păciuilire (1). 2 (Rar) Satisfacere a cuiva împăcat1 (2), împăcăciune (2), păceluire (2), păceluit1 , păciuire (2), păciuilire (2). 3 (Rar) Răzbunare pe cineva împăcat1 (3), împăcăciune (3). 4 Îmblânzire a cuiva împăcat1 (4), împăcăciune (4). 5 Aplanare a unei neînțelegeri, a unui conflict împăcat1 (5), împăcăciune, împăcăluire (2), împăcătură (2), împăceluire (2), împăciuială (2), împăciuire. 6 Reconciliere cu cineva împăcat1 (6), împăcăciune (6), împăcăluire, împăcătură (3), împăceluire (3), împăciuială (3), împăciuire (3). 7 înțelegere cu cineva într-o chestiune bănească convenție, învoială, împăcat1 (7), împăcăciune (7). 8 Trai în bună înțelegere cu cineva împăcat1 (8), împăcăciune (8). 9 Familiarizare cu ceva împăcat1 (9), împăcăciune (9). 10 Încredințare de adevărul unei idei împăcat1 (10), împăcăciune (10). 11 Potolire a cuiva, dându-i satisfacție împăcat1 (11), împăcăciune (11), păceluire (3), păceluit1 (3).
• ÎMPĂCÁRE, împăcări, Acțiunea de a (se) împăca și rezultatul ei; împăciuire, împăcăciune. – împăca.

Sinonimul cuvântului împăcare

Testează-te!