Sinonime împăciuit

Cuvântul „împăciuit” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• neîmpăcat - nemulțumit, nesatisfăcut, descumpănit, îndârjit, aprig, înverșunat, neînduplecat, violent, nepotolit
• nepotolit - neastâmpărat, neliniștit, nebunatic, zvăpăiat, zburdalnic, nestins, neîmpăcat, aprig, vajnic
• bucuros - satisfăcut, vesel, bine-dispus, voios, mulțumit
• complăcea - a-i conveni, a fi mulțumit, a fi satisfăcut
• fericit - satisfăcut, norocos, bucuros, mulțumit, radios, favorabil, avantajos, nimerit, bun
• dispus - vesel, satisfăcut, mulțumit, amețit, beat, afumat
• potolit - liniștit, temperat, calmat, tihnit, calm, domol, blând, așezat, atenuat
• răsfățat - alintat, răzgâiat, capricios, prost-crescut, îmbuibat, satisfăcut, arogant
• satisfăcător - mulțumitor, acceptabil, convenabil, potrivit, îndestulător, suficient, admisibil
• sedativ - calmant, liniștitor
• suficient - destul, satisfăcător, îndestulător, mulțumitor, mediocru, mărginit, redus, prost, stupid
• tihnit - calm, liniștit, pașnic, plăcut, odihnitor, senin, agreabil
• indigna - a (se) revolta, a fi nemulțumit, a (se) înfuria, a (se) scandaliza
• insuficient - nesatisfăcător, neîndestulător, nemulțumitor, redus, sărac, prost
• încet - lin, domol, agale, liniștit, măsurat, temperat, ușurel, moale, greoi

Dex împăciuit

• împăciuit, ~ă 1 Împăcat2 (1). 2 Potolit2. 3 Satisfăcut.
• ÎMPĂCIUÍT, -Ă, împăciuiți, -te, (Rar) Împăcat, liniștit. – împăciui.
• ÎMPĂCIUÍT, -Ă, împăciuiți, -te, Împăcat, liniștit. Cu un început de împăciuită destindere în trăsăturile chinuite de pînă acum. C. PETRESCU, A. R. 196.
• împăciui 1-2 (A convinge pe cineva să facă pace sau) a face pace cu cineva a împăcălui (1-2), a împăcelui (1-2), a păciui (1-2@).
• ÎMPĂCIUÍ, împăciuiesc, IV. și (Rar) A convinge pe cineva să facă pace sau a face pace cu cineva; a (se) împăca (1). – În + pace + -ui.
• ÎMPĂCIUÍ, împăciuiesc, IV. (Azi rar) A convinge să facă pace, a împăca. pacifica. Eu lumea o împăciuiesc și o învrăjbez (Condeiul). GOROVEI, C. 98. ◊ El se gîndi a se împăciui cu dușmanii săi. BĂLCESCU, O. II 276. ◊ reciproc. Hai! frate să ne cinstim Și să ne împăciuim. ANT. LIT. POP. I 347.
• A SE ÎMPĂCIUÍ mă ~iésc intranz. rar (persoane sau colectivități) A restabili raporturile de prietenie (cu cineva); a face pace; a se împăca. /în + pace + suf. ~ui
• A ÎMPĂCIUÍ ~ iésc tranz. rar A face să se împăciuiască. /în + pace + suf. ~ui
• împăciuì v. a restabili pacea (între două persoane).
• împăcĭuĭésc v. tr. (d. pace). Împac, conciliez, restabilesc pacea: a împăcĭui doĭ oamenĭ, lucrurile. – Vechĭ împăceluĭesc.

Sinonimul cuvântului împăciuit

Testează-te!