Dicționar de sinonime
Sinonime înșelătorie
Cuvântul „înșelătorie” are următoarele sinonime:
înșelătorie ( substantiv )
- înșelare
- escrocherie
- înșelăciune
- mistificare
- marghiolie
- păcăleală
- cacealma
- ademenire
- amăgire
- momire
- păcălire
- păcălit
- prostire
- prostit
- trișare
- iluzionare
- păcală
- celșag
- celuială
- celuire
- mâgliseală
- mâglisire
- măglisitură
- prilăstire
- pingelire
- pingeluială
- pingeluire
- hoție
- impostură
- pungășeală
- pungășie
- șarlatanie
- șmecherie
- tripotaj
- șarlatanerie
- șarlatanism
- șmecherlâc
- pezevenclâc
- potlogărie
- șolticărie
- calpuzanlâc
- matrapazlărie
- meșteșug
- șălvirie
- șulerie
- coțcărie
- matrapazlâc
- pehlivănie
- pișicherlâc
- șmechereală
- coțcă
- panglicărie
- scamatorie
- tragere pe sfoară
- inducere în eroare
- minciună
- falsificare
Sinonime Apropiate
- fraudă - înșelătorie, furt, hoție, pungășie, șarlatanie, delapidare, escrocherie, coțcărie
- impostură - escrocherie, șarlatanie, înșelătorie, fraudă, pungășie
- tripotaj - escrocherie, potlogărie, înșelătorie
- matrapazlâc - șarlatanie, escrocherie, înșelăciune
- amăgeală - amăgire, momeală, minciună, mistificare, înșelare
- furt - hoție, delapidare, pungășie, sustragere, jaf, escrocherie, furtișag
- cacealma - păcăleală, înșelătorie
- fofârlică - șmecherie, minciună, înșelăciune
- falsitate - neadevăr, inexactitate, înșelătorie, denaturare, plăsmuire, escamotare, minciună, deformare, ipocrizie
- găinărie - coteț, potlogărie, hoție, învârteală
- mâncătorie - intrigă, uneltire, mașinație, bârfeală, calomnie, delapidare, fraudă, escrocherie, hoție
- minciună - neadevărat, denaturare, falsificare, scorneală, plăsmuire, duplicitate, ipocrizie, viclenie, perfidie
- decepție - dezamăgire, deziluzie, înșelare
- dus - absent, îngândurat, preocupat, absorbit, pierdut, păcălit, ademenit, amăgit, prostit
- poveste - narațiune, basm, istorisire, povestire, născocire, scornitură, minciună, brașoave, pățanie
Dex înșelătorie
- înșelătorie 1 Inducere în eroare. 2 Escrocherie. 3 Infidelitate.
- ÎNȘELĂTORÍE, înșelătorii, Faptă a celui care înșală; înșelăciune. – Înșelător + -ie.
- ÎNȘELĂTORÍE, înșelătorii, Atitudine, purtare, faptă a celui care înșală; înșelăciune. (Cu pronunțare regională) Poate să fie vro înșălătorie din partea fetei, care nu voia să se mărite după dînsul. SBIERA, P. 145.
- ÎNȘELĂTORÍE ~i f. 1) v. A ÎNȘELA. 2) Vorbă sau faptă a celui care înșală. /înșelător + suf. ~ie
- înșelătorie f. înșelăciune, mai ales la joc.
- înșelătoríe f. Înșelăcĭune. Escrocherie, șarlatanie: înșelătorie la joc, la loterie.
- ÎNȘELĂTORÍE s. 1. v. înșelare. 2. v. escrocherie. 3. înșelăciune, (rar) mistificare, (înv. și reg.) marghiolie. (Un act grosolan de ~.) 4. înșelăciune, păcăleală, (fam.) cacealma. (A suferit o ~.)
Sinonimul cuvântului înșelătorie