Sinonime încuiba

Cuvântul „încuiba” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• înrădăcina - a se înțepeni, a se încuiba, a se statornici
• cuibări - a se aciua, a se oploși, a se pripăși
• încetățeni - a naturaliza, a statornici, a înrădăcina încetează!, termină!, ajunge!, stop!, gata!
• oploși - a se pripăși, a se aciua
• potolit - liniștit, temperat, calmat, tihnit, calm, domol, blând, așezat, atenuat
• poziție - situație, așezare, stare, treaptă, rang, ocupație, atitudine, opinie, părere
• sediment - depunere, depozit, strat, așezare
• situa - a plasa, a amplasa, a aranja, a așeza
• situat - pus, plasat, așezat, înstărit, bogat
• stabil - statornic, fixat, așezat
• stăruință - insistență, perseverență, persistență, tenacitate, neclintire, fermitate, statornicie, străduință, silință
• ticlui - a aranja, a potrivi, a așeza, a născoci, a scorni, a minți
• vatră - cămin, cuptor, sobă, casă, locuință, așezământ, țară, patrie
• fermitate - tărie, constanță, statornicie, hotărâre, neclintire, intransigență, perseverență
• fidelitate - devotament, constanță, atașament, credință, statornicie, conformitate, precizie, exactitate

Dex încuiba

• încuiba 1 ( animale, păsări, șeipi) A-și face cuib a se încuibura (1). 2 A se așeza unde nu-i este locul a se încuibura (2). 3 (; un viciu, o boală, un rău , „în”, „între”, „pe la”) A se înrădăcina. 4-5 A i (se) ~ în cap A-i intra în cap o idee a (se) încuibura (4-5). 6 A sădi.
• ÎNCUIBÁ, încuibez, I. A se instala undeva fără să fie dorit. ♦ A pătrunde adânc; a se înrădăcina. – În + cuib.
• ÎNCUIBÁ, încuibez, I. A-și face cuib; a se vârî (unde nu-i este locul); a se oploși. ♦ A pătrunde adânc; a se înrădăcina. – În + cuib.
• ÎNCUIBÁ, încuibez și (mai rar) încúib, I. A se stabili undeva nepoftit, nedorit, a se vîrî unde nu-i este locul; a se oploși. Moșia asta... a fost a bătrînilor noștri, pînă ce s-a încuibat între noi o rîie boierească. SADOVEANU, N. F. 28. ◊ (Despre nenorociri, nevoi, boli etc.) Vezi dumneata?! – gîndesc toți deodată – și noi credeam că nevoile s-au încuibat numai în satul nostru. SP. POPESCU, M. G. 38. Urîtul... în inima copilei se prefira și pe fiece zi mai adinc o pătrundea, în ea zilnic se-ncuiba. ODOBESCU, S. III 204. Boala de vite... este încuibată și în județul Dorohoi. I. IONESCU, D. 188. ♦ (Rar, despre sentimente) A pătrunde adînc, a se înfige cu putere, a se cuibări. O spaimă tainică i se-ncuibă în suflet. ANGHEL-IOSIF, C. L. 79. S-a-ncuibat dragostea-n el. TEODORESCU, P. P. 305. ♦ (Neobișnuit) A cuprinde, a adăposti. Cum poate-o frunte maiestoasă Să-ncuibe-o cugetare atît de fioroasă? ALECSANDRI, P. III 346.

Sinonimul cuvântului încuiba

Testează-te!