Dicționar de sinonime
Sinonime îndoire
Cuvântul „îndoire” are următoarele sinonime:
îndoire ( substantiv )
- aplecare
- curbare
- dublare
- flexiune
- împăturire
- încovoiere
- încovrigare
- mlădiere
- strâmbare
- suflecare
- îndoială
Sinonime Apropiate
- flexiune - îndoire, arcuire, curbare, încovoiere, mlădiere, modificare, schimbare (gramaticală)
- înclinare - aplecare, îndoire, încovoiere, curbare, înclinație, predispoziție, vocație, atracție, aptitudine
- scepticism - îndoială, ezitare, neîncredere, rezervă
- șovăială - ezitare, nesiguranță, îndoială, preget, codire, cumpănă, oscilare
- tendință - pornire, dispoziție, înclinare, aplecare, năzuință, aspirație
- gratie - farmec, gingășie, charismă, drăgălășenie, șarm, finețe, mlădiere, zveltețe, suplețe
- incertitudine - îndoială, nesiguranță
- intonație - inflexiune, modulare
- nesiguranță - șovăială, dubiu, ezitare, incertitudine, îndoială, pericol, primejdie, amenințare
- aporie - îndoială, dificultate, incertitudine
- desigur - da, bineînțeles, de acord, fără îndoială, firește, precis, negreșit, neîndoielnic
- dubiu - îndoială, nesiguranță, echivoc, suspiciune
Dex îndoire
- îndoire 1 Dublare. 2 Înmulțire de un anumit număr de ori îndoit1 (2). 3 Împăturire în două a unei stofe, a unei hârtii, a unui material îndoit1 (3). 4 Strângere a unui material de mai multe ori, punând marginile una peste alta îndoit1 (4). 5 Curbare a unui obiect îndoit1 (5). 6 Gârbovire. 7 Lipsă de încredere în cineva sau în ceva îndoit1 (7). 8 Amestecare în părți egale a unui lichid cu altul îndoit1 (8). 9 Nesiguranță în opiniile sale îndoit1 (9). 10 Aplecare. 11 Teamă. 12 Dublare. 13 Mărire. 14 Întărire. 15 Opoziție.
- ÎNDOÍRE, îndoiri, Acțiunea de a (se) îndoi; împăturire; încovoiere. ♦ Îndoială (1). – îndoi.
- ÎNDOÍRE Acțiunea de a (se) îndoi (I). 1. Curbare locală a unui corp subțire, pentru a forma o muchie nouă, cu unghi mic; împăturire. 2. Încovoiere. mlădiere. Îndoirea unei țevi. Îndoirea unei table de zinc. 3. (Învechit) Îndoială. Această îndoire a lui Basta... era o prefacere. BĂLCESCU, O. I 310.
- îndoi 1 A dubla. 2 A înmulți de un anumit număr de ori. 3 A împături în două o stofa, o hârtie, un material a îndoriga (1). 4 A strânge ceva de mai multe ori punând marginile una peste alta. 5-6 (A face să devină sau) a deveni curb a (se) apleca, a (se) înclina, a (se) încovoia. 7 ( oameni) A se gârbovi. 8 A nu avea încredere în cineva sau în ceva. 9 A se dubla. 10-11 A (se) mări. 12 ( „cu”) A amesteca în părți egale un lichid cu altul a subția. 13-14 A (se) întări. 15 A fi nesigur de opiniile sale. 16 A se teme. 17 A se opune.