Dicționar de sinonime
Sinonime îndreptăți
Cuvântul „îndreptăți” are următoarele sinonime:
îndreptăți ( verb )
- apăra
- dezvinovăți
- disculpa
- justifica
- scuza
- a autoriza
- a îngădui
- a justifica
- a permite
- a îndritui
- a întemeia
- a motiva
- a legitima
- a da dreptul
Sinonime Apropiate
- motiva - a justifica, a îndreptăți, a scuza, a legitima
- dezvinovăți - a (se) apăra, a (se) disculpa, a (se) justifica, a (se) scuza
- scuza - a se justifica, a se dezvinovăți, a motiva, a ierta, a scuti, a trece cu vederea
- scuză - justificare, dezvinovățire, motivare, iertare, scutire, pardon
- scuzabil - motivabil, aplicabil, justificabil, scuzați!, pardon!, scuze!
- fundamentat - întemeiat, just, justificat, legitim, motivat
- legitim - legal, just, drept, justificat, motivat, îndreptățit
- legitima - a justifica, a motiva
- motivat - justificat, legitim, fundamental, îndreptățit, just, logic, temeinic
- alibi - justificare, motivare, scuză
- explica - a lămuri, a elucida, a desluși, a preciza, a demonstra, a clarifica, a limpezi, a justifica, a motiva
- lăsa - a părăsi, a abandona, a renunța, a lepăda, a ceda, a îngădui, a permite, a admite, a învoi
- mașină - automobil, auto, locomotivă, tren, aparat, instrument
- aproba - admite, a accepta, a primi, a concede, a se învoi, a permite, a încuviința, a consimți, a îngădui
- binecuvântat - sfințit, blagoslovit, fericit, preamărit, just, legitim, întemeiat, justificat, rațional
Dex îndreptăți
- îndreptăți 1 A da cuiva dreptul la ceva a autoriza, a îndreptai, a îndritui. 2 A justifica ceva. 3 A face dreptate. 4 (Rar) A declara nevinovăția cuiva.
- ÎNDREPTĂȚÍ, îndreptățesc, IV. A da cuiva dreptul la ceva; a autoriza, a justifica (ceva); a îndritui, a îndreptui. – În + dreptate.
- ÎNDREPTĂȚÍ, îndreptățesc, IV. A da cuiva dreptul la ceva, a justifica (ceva), a autoriza. Boala de care suferă îl îndreptățește la un concediu medical. ▭ Nu numai că umblați să-i cocoloșiți pe ucigași, ci sînteți la un pas de a le îndreptăți fapta. CAMIL PETRESCU, O. II 496. De altmintrelea își îndreptățea pe deplin numele-i, tot așa de zburlit ca și dînsul. HOGAȘ, DR. II 5.
- A ÎNDREPTĂȚÍ ~ésc tranz. 1) A face să fie în drept de a realiza ceva; a autoriza. 2) (acțiuni, opinii etc.) A considera ca just, legitim; a justifica; a motiva. ~ o faptă. 3) (persoane) A considera nevinovat; a dezvinovăți; a dezvinui; a disculpa; a justifica. /în + dreptate
- îndreptățì v. 1. a da dreptate, a justifica; 2. a da dreptul, a autoriza.
- îndreptățésc v. tr. (d. dreptate). Daŭ drept, autorizez: sărăcia nu te îndreptățește să furĭ.
- ÎNDREPTĂȚÍ vb. v. apăra, dezvinovăți, disculpa, justifica, scuza.
- ÎNDREPTĂȚÍ vb. 1. v. justifica. 2. a autoriza, a îngădui, a justifica, a permite, (livr.) a îndritui, (înv. fig.) a întemeia. (Această împrejurare ne ~ să tragem unele concluzii.)
- îndreptăți APĂRA. DEZVINOVĂȚI. DISCULPA. JUSTIFICA. SCUZA.
Antonime îndreptăți
- A îndreptăți ≠ a acuza, a învinui
- A (se) îndreptăți ≠ a (se) învinovăți, a (se) învinui, a nedreptăți