Sinonime aproba

Cuvântul „aproba” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• încuviințare - admitere, acceptare, aprobare, consimțire, acord, aviz, consimțire, învoire, voință
• concede - a consimți, a admite, a primi, a (se) învoi, a aproba
• admite - a încuviința, a permite, a fi de acord, a accepta, a consimți
• consimți - a aproba, a accepta, a fi de acord, a încuviința, a admite, a binevoi, a catadixi, a vrea
• încuviința - a aproba, a fi de acord, a consimți, a se învoi
• lăsa - a părăsi, a abandona, a renunța, a lepăda, a ceda, a îngădui, a permite, a admite, a învoi
• accepta - a primi, a agrea, a fi de acord, a consimți, a admite
• agrement - distracție, plăcere, desfătare, aprobare, consimțământ, acceptare, primire, încuviințare
• preta - a se potrivi, a corespunde, a conveni, a consimți, a primi, a admite
• suferi - a suporta, a răbda, a îndura, a pătimi, a admite, a permite, a consimți, a tolera
• admis - acceptat, primit, permis, aprobat
• asentiment - acord, aprobare, consimțire, adeziune, încuviințare
• dezlega - a da drumul, a desface, a rezolva, a soluționa, a aproba, a încuviința, a permite, a ierta
• dezlegare - rezolvare, soluționare, limpezire, îngăduință, aprobare, încuviințare, permisiune, voie, iertare
• consimțământ - încuviințare, acord, aprobare, învoială

Dex aproba

• aproba 1 A fi de acord cu ceva a consimți, a încuviința, a aprobălui (1). 2 A rezolva favorabil și oficial cererea, propunerea cuiva a aprobălui (2). 3 A socoti ca bună propria purtare, propria faptă.
• APROBÁ, aprob, I. A încuviința o acțiune, o părere, o propunere etc. a cuiva, a fi de aceeași părere cu cineva; a rezolva în mod favorabil cererea, propunerea etc. cuiva. – Din approbare.
• APROBÁ, aprób, I. A încuviința o acțiune, o părere, o propunere etc. a cuiva, a fi de aceeași părere cu cineva; a rezolva în mod favorabil cererea, propunerea etc. cuiva. – Din approbare.
• APROBÁ, aprób, 1. (Cu privire la o acțiune, la o părere exprimată, la o persoană) A socoti bun, a încuviința; a fi de acord, de aceeași părere cu..., a consimți la... Culai, tu grăiești ca un bărbat cuminte, l-a aprobat tovarășa noastră. SADOVEANU, N. F. 118. Fie cum zice Marțial în privința pasării! dar cît despre iepure, să mă ierte domnia-lui; eu... nu aprob zisele poetului. ODOBESCU, S. III 25. Întrebările... s-au aprobat de toată adunarea. NEGRUZZI, S. I 12. ◊ Toți aprobară din cap. REBREANU, R. I 133. ♦ A da consimțămîntul oficial la ceva printr-un act autentic. Ministerul i-a aprobat cererea. ◊ Se aprobă, formulă, de obicei scrisă, prin care o autoritate rezolvă favorabil o cerere, un deviz etc.

Antonime aproba

• A aproba ≠ a dezaproba, a reproba, a refuza, a respinge

Sinonimul cuvântului aproba

Testează-te!