Sinonime îndreptățit

Cuvântul „îndreptățit” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• motivat - justificat, legitim, fundamental, îndreptățit, just, logic, temeinic
• fundamentat - întemeiat, just, justificat, legitim, motivat
• legitim - legal, just, drept, justificat, motivat, îndreptățit
• binecuvântat - sfințit, blagoslovit, fericit, preamărit, just, legitim, întemeiat, justificat, rațional
• competent - autorizat, îndreptățit, avizat, legal, priceput, capabil, pregătit, expert, valoros
• chemat - îndreptățit, competent, priceput
• motiva - a justifica, a îndreptăți, a scuza, a legitima
• documentat - cunoscător, informat, pregăti, motivat, întemeiat, argumentat, temeinic
• prerogativă - atribuție, competență, drept, privilegiu
• strâmbătate - nedreptate, abuz, injustiție, inechitate
• temeinic - solid, trainic, fundamental, profund, serios, adânc, chibzuit, important
• veleitate - ambiție, pretenție, aspirație (nejustificată), orgoliu
• gratuit - gratis, degeaba, fără plată, inutil, nejust, neîntemeiat
• inechitate - nedreptate, injustiție, strâmbătate
• legitima - a justifica, a motiva

Dex îndreptățit

• îndreptățit, ~ă 1 Care are dreptul la ceva. 2 Care este autorizat la ceva îndrituit. 3 Justificat.
• ÎNDREPTĂȚÍT, -Ă, îndreptățiți, -te, Care are dreptul la ceva; autorizat să...; justificat; îndrituit. – îndreptăți.
• ÎNDREPTĂȚÍT, -Ă, îndreptățiți, -te, (De obicei urmat de determinări introduse prin «la» sau «să») Care are dreptul la ceva, căruia i se permite ceva, care este autorizat să...; justificat. Ești poate cel mai îndreptățit să te amesteci în afacerea aceasta. SAHIA, N. 39. Mă găsii îndreptățit, după ce-mi sfîrșii treaba, să mă primblu. HOGAȘ, M. N. 168. Au găsit dorința lor îndreptățită. SBIERA, P. 264.
• îndreptăți 1 A da cuiva dreptul la ceva a autoriza, a îndreptai, a îndritui. 2 A justifica ceva. 3 A face dreptate. 4 (Rar) A declara nevinovăția cuiva.
• ÎNDREPTĂȚÍ, îndreptățesc, IV. A da cuiva dreptul la ceva; a autoriza, a justifica (ceva); a îndritui, a îndreptui. – În + dreptate.
• ÎNDREPTĂȚÍ, îndreptățesc, IV. A da cuiva dreptul la ceva, a justifica (ceva), a autoriza. Boala de care suferă îl îndreptățește la un concediu medical. ▭ Nu numai că umblați să-i cocoloșiți pe ucigași, ci sînteți la un pas de a le îndreptăți fapta. CAMIL PETRESCU, O. II 496. De altmintrelea își îndreptățea pe deplin numele-i, tot așa de zburlit ca și dînsul. HOGAȘ, DR. II 5.

Antonime îndreptățit

• Îndreptățit ≠ neîndreptățit
• A îndreptăți ≠ a acuza, a învinui
• A (se) îndreptăți ≠ a (se) învinovăți, a (se) învinui, a nedreptăți

Sinonimul cuvântului îndreptățit

Testează-te!