Sinonime înfierare

Cuvântul „înfierare” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• blam - înfierare, dezaprobare, reaprobare, vestejire, condamnare
• oprobiu - reprobare, dezaprobare, condamnare, dispreț, rușine
• fisă - însemnare, notație, notă, adnotare, ștecher
• hulă - ocară, condamnare, defăimare, critică, calomnie
• izvod - însemnare, catastif, registru, tabel, listă, condică, manuscris, document, izvor
• înfiera - a condamna, a osândi, a stigmatiza, a veșteji, a dezaproba, a blama, a reproba
• negație - refuz, respingere, infirmare, dezmințire, contestare, tăgadă, renegare, dezicere
• bilet - notă, însemnare, act, scrisoare, epistolă, răvaș, bancnotă, hârtie-monedă
• calomnia - a defăima, a blama, a denigra, a ponegri, a bârfi, a huli, a discredita, a insulta
• condamna - a pedepsi, a osândi, a sancționa, a dezaproba, a blama, a înfiera, a mustra, a vesteji
• condamnabil - criticabil, blamat, vinovat, reprobabil
• criticabil - condamnabil, nepermis, blamabil, regretabil, reprobabil
• critica - a biciui, a reproșa, a blama, a condamna
• defăima - a ponegri, a calomnia, a huli, a desconsidera, a bârfi, a blama, a denigra, a discredita, a ocărî
• dezaproba - a condamna, a înfiera, a osândi, a reproba, a repudia, a blama, a dezavua, a nu fi de acord, a contrazice

Dex înfierare

• înfierare 1 Însemnare a unui condamnat, a unui animal, a unui arbore cu fierul înroșit înfierat1 (1). 2 Condamnare severă înfierat1 (2). 3 Defăimare publică înfierat1 (3). 4 Ferecare.
• ÎNFIERÁRE, înfierări, Acțiunea de a înfiera; înfierat1. – înfiera.
• ÎNFIERÁRE Acțiunea de a înfiera; înfierat1. – înfiera.
• ÎNFIERÁRE, înfierări, Acțiunea de a înfiera1; însemnarea animalelor cu fierul roșu; stigmatizare. – Pronunțat: -fie-.
• înfiera1 înfira
• înfiera2 1 A însemna un condamnat, animal, un arbore cu fier înroșit. 2 A condamna cu severitate. 3 A defăima în public. 4 (Rar; înfera) A îmbrăca sau a lega în fier a fereca.
• ÎNFIERÁ, înfierez, I. 1. A însemna un animal cu ajutorul fierului înroșit. 2. A condamna cu toată severitatea, a osândi în public; a stigmatiza. – În + fier.
• ÎNFIERÁ2, 3 înfierează, I. (Regional, despre barbă și despre mustăți) A începe să crească; a se ivi, a miji. Era un fecior cu mustața abia infierîndu-i. SADOVEANU, O. L. 94. Întorcea un zîmbet frumos ca de fată și abia începea să-i înfiereze mustăcioara. id. B. 58. – Pronunțat: -fie-.

Sinonimul cuvântului înfierare

Testează-te!