Dicționar de sinonime
Sinonime defăima
Cuvântul „defăima” are următoarele sinonime:
defăima ( verb )
- a ponegri
- a calomnia
- a huli
- a desconsidera
- a bârfi
- a blama
- a denigra
- a discredita
- a ocărî
- a compromite
Alte sinonime:
- desconsidera
- disprețui
- nesocoti
- calomnia
- a [se] bârfi
- a [se] blama
- a [se] calomnia
- a [se] cleveti
- a [se] denigra
- a [se] discredita
- a [se] ponegri
- a [se] detracta
- a [se] vitupera
- a [se] ocărî
- a [se] huli
- a [se] năpăstui
- a [se] povesti
- a [se] publica
- a [se] balamuți
- a [se] măscări
- a [se] mozaviri
- a [se] pohlibui
- a [se] ponosi
- a [se] ponoslui
- a [se] prilesti
- a [se] vrevi
- a [se] încondeia
- a [se] înnegri
- a cleveti
- a batjocori
Sinonime Apropiate
- calomnia - a defăima, a blama, a denigra, a ponegri, a bârfi, a huli, a discredita, a insulta
- bârfi - a defăima, a ponegri, a calomnia, a cârti, a huli, a ocărî
- înnegri - a cerni, a smoli, a întuneca, a ponegri, a defăima, a huli, a denigra, a calomnia, a se bronza
- huli - a ocări, a defăima, a calomnia
- încondeia - a calomnia, a defăima, a bârfi, a ponegri
- cleveti - a bârfi, a denigra, a calomnia, a defăima
- discredita - a compromite, a calomnia, a denigra
- detractor - defăimător, bârfitor, calomniator, ponegritor
- bârfeală - cleveteală, bârfă, defăimare, calomnie, hulă, ocară, denigrare, ponegrire, mahalagism
- cleveteală - bârfeală, bârfă, denigrare, ponegrire, calomnie, defăimare
- denigra - a ponegri, a defăima
- calomnie - defăimare, ponegrire, bârfeală, bârfă, ocară, clevetire, hulă, denigrare, insultă
- insulta - a ofensa, a jigni, a răni, a ultragia, a ocărî, a defăima
- compromite - a discredita, a dezonora, a face de râs, a terfeli, a primejdui, a amenința, a periclita
- difamant - defăimător, calomniator
Dex defăima
- defăima ( oameni) 1 A îndepărta cu dispreț și cu dojană. 2 A subaprecia. 3 A desconsidera. 4 A înjosi. 5 A umili. 6 A detesta. 7 A vorbi de rău a bârfi, a ponegri. 8 A blama. 9 A calomia. 10 A huli. 11-12 A (se) compromite. 13 A decădea. 14 A profana. 15 A critica vehement. 16 A condamna. 17 A stigmatiza. 18 A anula un act. 19 (; desf~) A se preface.
- DEFĂIMÁ, defăimez, I. 1. A vorbi de rău pe cineva sau a vorbi rău despre ceva; a ponegri, a calomnia. ♦ (Rar) A se face de râs, a se compromite. 2. A disprețui, a subaprecia; a umili, a înjosi. – Din *diffamiare.
- DEFĂIMÁ, defáim, I. 1. A vorbi de rău pe cineva sau a vorbi rău despre ceva; a vătăma reputația cuiva; a bîrfi, a huli, a ponegri, a calomnia. Defăimat ești, ponegrit de asemeni, însă asta-i spre folosul domniei-tale. SADOVEANU, Z. C. 152. E bine că omul vrodată P-alt să nu defaime, să-i puie vro pată. PANN, P. V. I 13. ♦ (Rar) A se compromite, a se face de rîs. Nu vedeți, nerușinați, Cît o să vă defăimați? TEODORESCU, P. P. 105. 2. (Învechit) A disprețui, a desconsidera, a subaprecia, a nu lua în seamă, a înjosi, a umili. Oh! mă defaimă pentru că-l iubesc din toată inima. NEGRUZZI, S. I 22. Cine mă defaim’ o dată, eu de rudă nu-l cunosc. DACIA LIT. 143. – și: defăimez.
- A DEFĂIMÁ ~éz tranz. 1) (persoane) A vorbi de rău; a ponegri; a cleveti; a calomnia; a denigra; a blama; a bârfi; a huli; a ponosi. 2) A pune într-o situație de inferioritate, lezând demnitatea; a umili; a înjosi. /<lat. difamiare
Antonime defăima
- A defăima ≠ a cinsti, a elogia, a lăuda, a glorifica, a preamări, a venera
Sinonimul cuvântului defăima