Sinonime înfrânt

Cuvântul „înfrânt” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• atotbiruitor - triumfător, neînvins, imbatabil
• cheltuitor - risipitor, nesocotit, mână-spartă, prodig
• cnocaut - învins, biruit, scos (din luptă), depășit
• răspândit - împrăștiat, difuzat, întins, risipit, cunoscut, generalizat, reputat
• răzleți - a împrăștia, a dispersa, a despărți, a separa, a răzni
• schismă - dezbinare, sciziune, despărțire, neînțelegere, erezie
• scinda - a separa, a despărți, a fracționa, a împărți, a fisiona
• sciziune - divizare, ruptură, despărțire, fracționare, dizidență, dezbinare
• secțiune - tăietură, fracționare, segment, parte, despărțământ, capitol, secție
• sublim - măreț, încântător, minunat, superb, perfect, copleșitor
• sugrumat - sufocat, asfixiat, gâtuit, copleșit, înecat, asmuțit
• trist - supărat, indispus, abătut, mâhnit, îndurerat, afectat, suferind, deprimant, dezolant
• triumfal - biruitor, victorios, atotbiruitor
• triumfător - victorios, atotbiruitor, triumfal
• turti - a teși, a deforma, a strivi, a se epuiza, a se slei, a fi copleșit, a se îmbăta

Dex înfrânt

• înfrânt1 1 Frângere. 2-6 Înfrângere (2-6). 7 Căință. 8-14 Înfrângere (8-14). 15 Smerenie. 16 Seducere.
• înfrânt2, ~ă 1 Frânt. 2 Care și-a pierdut forma inițială. 3 (; ; ) Cu inima ~ă Zdrobit. 4 Smerit. 5 ( legi, ordine, dispoziții) Încălcat2. 6 A cărui voință a fost nesocotită. 7 ( obiceiuri rele, vicii, cusururi) Curmat. 8 Care se căiește. 9 Care își stăpânește manifestările stărilor sufletești. 10 Care duce o viață desfrânată. 11 Bolnav de o boală cu transmitere sexuală. 12 Biruit în luptă. 13 Lipsit de rezistență. 14 Revenit la sentimente mai bune.
• ÎNFRẤNT, -Ă, înfrânți, -te, Învins, biruit, bătut (în luptă). – înfrânge.
• înfrânt a. 1. învins cu desăvârșire: oștire înfrântă; 2. călcat în picioare, violat: legi înfrânte; 3. fig. sfărâmat: cu inima înfrântă.
• înfrânge 1-2 A (se) frânge. 3-4 (A face să-și piardă sau) a-și pierde forma originară. 5 (; inimă) A zdrobi. 6 ( lege, ordin ) A încălca. 7 (Rar) A nesocoti voința cuiva. 8 ( cusururi, greșeli, obiceiuri rele, vicii) A curma. 9 A-și stăpâni o anumită stare sufletească. 10 A duce o viață destrăbălată. 11 A suferi de o boală venerică. 12 A învinge rezistența cuiva. 13 A seduce. 14 A învinge în luptă. 15 A se căi. 16 A reveni la sentimente mai bune.
• ÎNFRẤNGE, înfrấng, III. A învinge, a birui, a bate (în luptă). ♦ A-și stăpâni o anumită stare sufletească. ♦ (Rar) A nesocoti voința cuiva, a călca o lege, o dispoziție etc. – infrangere.

Antonime înfrânt

• Înfrânt ≠ biruitor

Sinonimul cuvântului înfrânt

Testează-te!