Dicționar de sinonime
Sinonime înfurci
Cuvântul „înfurci” are următoarele sinonime:
înfurci ( verb )
- bifurca
- a avea de furcă
- a se bifurca
- a se certa
- a se desface în două
- a se încăiera
- a se înfurca
Sinonime Apropiate
- păruială - bătaie, încăierare, ciomăgeală
- probozi - a certa, a critica, a reproșa
- războinic - luptător, belicos, agresiv, bătăios, certăreț
- săpuni - a certa, a critica, a mustra
- sfădi - a se certa, a se înfrunta
- zurbagiu - certăreț, abraș, scandalagiu, răzvrătit, rebel
- firește - desigur, bineînțeles, precis, absolut, certamente
- gălăgios - zgomotos, scandalagiu, certăreț, limbut
- gâlcevi - a se certa, a disputa, a se învrăjbi
- ciorovăi - a se certa, a se cârâi
- arțăgos - certăreț, agresiv
- hărțuială - harță, încăierare, confruntare, ciocnire, înfruntare
- încleșta - a strânge, a contracta, a chirci, a se încăiera, a se înfrunta
- moraliza - a certa, a dojeni, a admonesta, a mustra, a dăscăli, a muștrului, a probozi moravuri pl, obiceiuri, năravuri
- mustra - a dojeni, a certa, a dăscăli, a moraliza, a muștrului, a beșteli
Dex înfurci
- înfurci 1 ( înfurca) A lua fân sau altceva în furcă. 2-3 A (se) desface astfel încât să aibă două sau trei brațe. 4 ( drumuri) A se bifurca. 5-6 A avea de furcă cu cineva, (certându-se sau) încăierându-se.
- ÎNFURCÍ, înfurc, IV. ( și ) 1. A se bifurca. 2. A se certa, a se încăiera. – În + furcă.
- ÎNFURCÍ, înfúrc, IV. (Rar) 1. A se bifurca. 2. A se certa, a se încăiera. – În + furcă.
- ÎNFURCÍ, (2) înfúrc, IV. (Popular) 1. (Mai ales despre drumuri) A se bifurca, a se desface în două. Merse, merse pînă ce i se înfurci calea. ISPIRESCU, L. 226. 2. A avea de furcă (cu cineva), a se certa, a se încăiera. Fii mai lăsător și nu te înfurci cu oamenii, că-i știi cît sînt de oțărîți acuma. REBREANU, R. II 105. Dumitru la ei sărea, Pușca de țavă lua, Cu feciorii să-nfurcea. PĂSCULESCU, L. P. 249. – Variantă: înfurcá I.
- A SE ÎNFURCÍ pers. 3 se ~éște intranz. pop. 1) (despre drumuri, ape curgătoare) A se despărți în două (ca o furcă); a se bifurca. 2) rar A se lua la ceartă sau la bătaie; a se încăiera. /în + furca
- înfurcì v. a se bifurca: li se înfurci calea.
- înfurca înfurci
- ÎNFURCÁ2 I înfurci.
- ÎNFURCÁ1, înfurcesc, I. ( și ) A lua fân în furcă. – În + furcă.
- ÎNFURCÁ I înfurci.