Sinonime înfuriere

Cuvântul „înfuriere” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• furie - pornire, mânie, înverșunare, dezlănțuire, turbare, patimă
• năbădăi - nazuri, capricii, mofturi, toane, fasoane, fițe, furie, pornire, mânie
• nervi - enervare, surescitare, iritare, agitația, nervozitate, dinamism, energie, vigoare
• nervozitate - enervare, iritare, surescitare, irascibilitate, nerăbdare, neastâmpăr, impaciență, încordare, înfrigurare
• bună-cuviință - politețe, decență, maniere
• enervare - tensiune, agitație, iritare, surescitare, indispoziție, agasare
• procedeu - modalitate, mod, manieră, mijloc, fel, metodă, sistem, soluție
• procedură - practică, formalitate, manieră
• râcă - ceartă, conflict, sfadă, dușmănie, neînțelegere
• tabiet - deprindere, apucătură, nărav, obicei, manie
• tratament - terapeutică, terapie, îngrijire, comportament, manieră, atitudine, evoluție, schimbare, mutație
• vas - farfurie, strachină, recipient, oală, ciubăr, găleată, vadră, navă, corabie
• zavistie - discordie, dihonie, neînțelegere, conflict, intrigă, pâră, pizmă, dușmănie, ură
• fel - procedeu, manieră, mod, chip, sistem, cale, varietate, soi, gen
• fin - delicat, gingaș, diafan, străveziu, vaporaș, subtil, ager, pătrunzător, manierat

Dex înfuriere

• înfuriere 1-2 (Provocare de cineva sau) resimțire a unei stări de furie enervare, iritare, mâniere, turbare.
• ÎNFURIÉRE Acțiunea de a (se) înfuria; furie, mânie. – înfuria.
• ÎNFURIÉRE Acțiunea de a (se) înfuria; furie, mânie. – înfuria.
• ÎNFURIÉRE (Învechit) Furie, mînie mare. Înfurierea ei m-a îngrozit. NEGRUZZI, S. I 51. ◊ Marea se răscoală mugind cu-nfuriere. NEGRUZZI, S. II 276. – Pronunțat: -ri-e-.
• înfuria 1-2 (A face pe cineva să fie sau) a fi cuprins de furie a (se) enerva, a (se) irita, a (se) mânia.
• ÎNFURIÁ, înfúrii, I. și A fi cuprins sau a face pe cineva să fie cuprins de furie; a (se) mânia, a (se) enerva, a (se) irita. – În + furie.
• ÎNFURIÁ, înfúrii, I. A fi cuprins de furie, a se mînia tare, a-și ieși din fire. Se înfuriase și se apăra, congestionat. DUMITRIU, N. 111. S-a-nfuriat Și mi-a zgîriat, Zgîriat fața Și rupt cosița. TEODORESCU, P. P. 427. ♦ A mînia, a scoate din sărite. – Pronunțat: -ri-a. - și: (învechit) înfuriez (ALECSANDRI, P. III 36).
• A SE ÎNFURIÁ mă înfúrii intranz. 1) A deveni foarte furios; a se mânia peste măsură. 2) A fi cuprins de furie; a fi foarte furios. /în + furie
• A ÎNFURIÁ înfúrii tranz. A face să se înfurie. /în + furie
• înfurià v. a (se) face furios.

Sinonimul cuvântului înfuriere

Testează-te!