Sinonime năbădăi

Cuvântul „năbădăi” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• nazuri - capricii, năbădăi, mofturi, toane, fandoseli, fasoane, fițe
• fandoseală - sclifoseală, toane, nazuri, alintare, fițe, izmeneală, marafeturi, capricii
• farafastâc - zorzoane, gablonțuri, nimicuri, fleacuri, mofturi, fițe, fandoseală, fasoane
• furie - pornire, mânie, înverșunare, dezlănțuire, turbare, patimă
• hachițe - capricii, mofturi, toane
• gărgăun - bărzăun, toane, capricii, fumuri, extravaganță
• dambla - paralizie, gută, apoplexie, chef, toană, poftă, furie, năbădăi
• pretenție - cerință, exigență, cerere, revendicare, moft, ifos nazuri
• procedeu - modalitate, mod, manieră, mijloc, fel, metodă, sistem, soluție
• procedură - practică, formalitate, manieră
• râcă - ceartă, conflict, sfadă, dușmănie, neînțelegere
• sclifosi - a se smiorcăi, a scânci, a se fandosi, a face mofturi
• strâmba - a curba, a deforma, a se schimonosi, a face grimase, a se fandosi, a face mofturi
• suflu - suflare, adiere, boare, respirație, elan, avânt, pornire, entuziasm
• tabiet - deprindere, apucătură, nărav, obicei, manie

Dex năbădăi

• năbădăi (Rar; animale) A manifesta neastâmpăr a se agita, a se frământa.
• NĂBĂDĂÍ, năbădăiesc, IV. (Rar; despre animale) A manifesta neastâmpăr; a se frământa, a se agita. – Din năbădaie.
• NĂBĂDĂÍ2, năbădăiesc, IV. (Rar; despre animale) A manifesta neastâmpăr; a se frământa, a se agita. – Din năbădăi1.
• NĂBĂDĂI1 1. ( și ) Acces de furie, de mânie. ◊ Cu năbădăi = năbădăios (1). ◊ A băga (pe cineva) în năbădăi = a) a înspăimânta; b) a face să-și piardă calmul, stăpânirea de sine. 2. Criză epileptică. –
• NĂBĂDẮI1 (În ) A-l apuca (sau a-l găsi) pe cineva (toate) năbădăile = a) a se supăra foarte tare, a se mînia. Cînd o văz pe nevasta asta a mea că vine cu vadra... tocmai din vale... mă găsesc năbădăile! PREDA, Î. 158. Cum s-a arătat Negoiță, domnița a stat din cap și a început să țipe, apucată de toate năbădăile. CARAGIALE, O. III 46; b) a se înfricoșa, a se înspăimînta; a-și pierde mințile. Cîți se amureza de dînsa, unul se înnebunea, pe altul îl găsea năbădăile. GORJAN, H. II 98; c) a avea o criză de epilepsie. Tremură de parcă îl găsesc toate năbădăile. PANN, P. V. III 52. A băga (pe cineva) în năbădăi = a înspăimînta, a înfricoșa; a face să-și piardă mințile, să înnebunească. Lelea cu făptura ei M-a băgat în năbădăi. ȘEZ. VIII 26.
• NĂBĂDĂÍ2, năbădăiesc, IV. (Neobișnuit) A se frămînta, a se înfuria, a se mînia, a se aprinde. Se ridica, holba ochii, deschidea nările, se zbuciuma, se năbădăia. CARAGIALE, S. 42.

Sinonimul cuvântului năbădăi

Testează-te!