Sinonime șerbire

Cuvântul „șerbire” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• legământ - obligație, îndatorire, angajament, parolă, jurământ, juruință, acord, convenție, pact
• răspundere - responsabilitate, sarcină, obligație, îndatorire
• însărcinare - sarcină, misiune, răspundere, îndatorire, obligație
• obligație - datorie, sarcină, îndatorire, răspundere
• atribuție - sarcină, obligație, însărcinare, rol, datorie, îndatorire
• îndatorire - obligație, sarcină, însărcinare 2 atribuție, rol, oficiu, răspundere
• datora - a fi obligat, a se îndatora, a fi cauza, a izvorî, a proveni datorie, îndatorire, sarcină, obligație, credit
• prescripție - dispoziție, prevedere, obligație, aviz, indicație, rețetă, anulare, stingere, perimare (jur.)
• promisiune - făgăduială, angajament
• șerbie - iobăgie, servitute, aservire
• făgăduială - promisiune, făgăduință, legământ, angajament, asigurare
• făgăduință - făgăduială, promisiune, angajament, legământ
• necesitate - trebuință, cerință, nevoie, imperativ, obligație
• nevoie - trebuință, cerință, necesitate, imperativ, obligație, pretenție, lipsă, sărăcie, mizerie
• impunere - constrângere, obligație, silă, impozit, bir, taxă, dare

Dex șerbire

• șerbire 1 Devotare. 2 Înrobire. 3 Sclavie. 4 Aservire. 5 Șerbie (7). 6 Servitute. 7 Obligație.
• ȘERBÍRE, șerbiri, 1. Faptul de a șerbi. 2. Servitute. ♦ Obligație, îndatorire, angajament. – șerbi.
• ȘERBÍRE, șerbiri, (Învechit) 1. Faptul de a șerbi. 2. Servitute. Ei tăgăduiau țăranilor orice drept, orice șerbire asupra moșiilor. KOGĂLNICEANU, S. A. 175. ♦ Obligație, îndatorire, angajament. Acea șerbire ne obligă a face toate reparările și schimbările ce ar vroi să ne impuie Direcția monumentelor istorice. ALECSANDRI S. 17.
• șerbire f. acțiunea de a șerbi.
• șerbíre f. Vechĭ. Servitute (a uneĭ proprietățĭ).
• șerbesc, ~ească 1 Care aparține șerbilor (1). 2 Referitor la șerbi (1). 3 Caracteristic șerbilor (1).
• șerbi 1 (Bis; ) A fi devotat (2). 2-3 A servi ca șerb (1, 5). 4 A fi aservit cuiva. 5 A fi în serviciul cuiva. 6 A pune la dispoziție (ceva) a oferi. 7-10 A face (pe cineva) să devină sau a deveni șerb (1, 5).
• ȘERBÍ, șerbesc, IV. A servi ca șerb, a fi șerb. – Din șerb.
• ȘERBÍ, șerbesc, IV A servi ca șerb, a fi șerb. – Din șerb.
• ȘERBÍ, șerbesc, IV. (Învechit) A servi ca șerb, a fi șerb. Au n-are el mai multă dobîndă Cînd unui a șerbi să voiască, Decît la mai mulți. BUDAI-DELEANU, Ț. 345.

Sinonimul cuvântului șerbire

Testează-te!