Sinonime țintuire

Cuvântul „țintuire” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• înțepeneală - înțepenire, rigiditate, fixitate, anchilozeală, țintuire
• stabil - statornic, fixat, așezat
• șantier - întreprindere, bina
• tabiet - deprindere, apucătură, nărav, obicei, manie
• firmă - inscripție, denumire, titlu, nume, întreprindere, uzină, fabrică
• habitudine - obicei, tradiție, deprindere
• hotărât - decis, ferm, intransigent, neabătut, inflexibil, neșovăitor, fixat, convenit, stipulat
• entuziasm - avânt, ardoare, înflăcărare, elan, însuflețire, aprindere, înfocare, exaltare, animație
• înfipt - împlântat, vârât, fixat, îndrăzneț, temerar, cutezător
• întindere - extindere, extensiune, desfășurare, amploare, lungime, distanță, mărime, cuprindere, vastitate
• înțepenit - fixat, prins, imobilizat, anchilozat, inert, țeapăn, rigid, imobil, înțelenit
• învăț - obicei, deprindere, pasiune, patimă
• anumit - hotărât, fixat, rânduit, determinat, stabilit, precizat, oarecare, careva, cineva
• apucătură - obicei, deprindere, uz, meteahnă, comportare
• conduită - purtare, comportare, manieră, comportament, atitudine, deprindere

Dex țintuire

• ȚINTUÍRE, țintuiri, Acțiunea de a țintui și rezultatul ei. – țintui.
• ȚINTUÍRE, țintuiri, Acțiunea de a țintui.
• ȚINTUÍ, țintuiesc, IV. 1. A prinde, a înțepeni, a fixa, a bate ceva cu cuie, cu ținte; a pironi. ◊ A țintui (pe cineva) la stâlp (sau la stâlpul infamiei) = a supune (pe cineva) oprobriului public, a înfiera. ♦ A înfige, a bate cuie sau ținte. ♦ A obliga pe cineva să stea nemișcat, imobilizat. ◊ A țintui (pe cineva) locului = a face (pe cineva) să se oprească, să rămână nemișcat, neclintit. A rămâne țintuit locului (sau pe loc, în loc) = a se opri, a rămâne nemișcat, neclintit într-un loc. 2. A împodobi cu ținte. – Țintă + -ui.

Sinonimul cuvântului țintuire

Testează-te!