Sinonime abilitat

Cuvântul „abilitat” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• perfecțiune - desăvârșire, absolut, impecabilitate
• răspundere - responsabilitate, sarcină, obligație, îndatorire
• trăinicie - rezistență, durabilitate, soliditate
• validitate - valabilitate, autenticitate
• valoare - preț, calitate, însușire, merit, eficacitate, capacitate, rentabilitate, productivitate, sens
• variabilitate - instabilitate, schimbare, inconstanță, labilitate
• virtualitate - posibilitate, probabilitate, ipoteză, perspectivă
• fluctuație - oscilație, instabilitate, variație, nestatornicie, mobilitate, inconsecvență
• galanterie - curtenie, curtoazie, amabilitate, gentilețe, obiecte, mărunțișuri, îmbrăcăminte (în magazine)
• gentilețe - amabilitate, politețe, atenție, curtoazie, drăgălășenie
• gingășie - delicatețe, amabilitate, sensibilitate, grație
• imunitate - inviolabilitate, intangibilitate
• inconstanță - instabilitate, inconsecvență
• indiciu - semn, indicație, semnal, dovadă, atestat
• iscusință - dibăcie, istețime, îndemânare, abilitate, pricepere, talent, meșteșug, artă, ingeniozitate

Dex abilitat

• abilitát, -ă adj. Căruia i s-a conferit un grad, o împuternicire oficială. • pl. -ți, -te. /v. abilita.
• abilita 1-2 A recunoaște cuiva, în urma unui examen, calitatea de profesor sau docent. 3 A recunoaște unei persoane o calificare. 4 A face pe cineva apt pentru săvârșirea unui act juridic.
• ABILITÁ, abilitez, I. 1. A califica o persoană în urma unui examen pentru un post universitar; a atesta. 2. A împuternici. – Din habiliter, habilitare.
• ABILITÁ, abilitez, I. 1. A califica o persoană în urma unui examen pentru un post universitar; a atesta. 2. A împuternici. – Din habilitieren.
• ABILITÁ, abilitez, I. (Germanism învechit) A recunoaște unei persoane, în urma unui examen, calitatea de docent.
• ABILITÁ, abilitez, I. (Germanism) A recunoaște unei persoane, în urma unui examen, o anumită calificare (în trecut, calitatea de docent). – habilitieren ( habilitare).
• abilitá vb. I. tr. 1 A conferi cuiva dreptul de a practica o anumită profesie, de a desfășura o anumită activitate (în urma unei probe, a unui examen); a acorda un grad, un titlu. 2 (jur.) A împuternici, a face pe cineva apt pentru a săvârși un act juridic. • prez.ind. -ez. /<germ. habilitieren, fr. habiliter, cf. lat. habilitāre.
• ABILITÁ I. A da cuiva un anumit titlu, un grad etc., a conferi dreptul de a practica o anumită profesiune. .

Sinonimul cuvântului abilitat

Testează-te!