Dicționar de sinonime

Sinonime iscusință

Cuvântul „iscusință” are următoarele sinonime:

iscusință ( substantiv )
  • dibăcie
  • istețime
  • îndemânare
  • abilitate
  • pricepere
  • talent
  • meșteșug
  • artă
  • ingeniozitate
Alte sinonime:
  • măiestrie
  • inteligență
  • destoinicie
  • dexteritate
  • isteție
  • știință
  • ușurință
  • meșteșugire
  • meșterie
  • apucătură
  • pricepuție
  • iscusire
  • marafet
  • practică
  • inventivitate
  • subtilitate
  • agerime
  • deșteptăciune


Sinonime Apropiate

  • măiestrie - artă, meșteșug, iscusință, pricepere, dibăcie, talent, îndemânare mălai, făină de porumb, porumb
  • îndemânare - iscusință, dibăcie, pricepere, istețime, agerime
  • meșteșug - meserie, ocupație, îndeletnicire, profesiune, dibăcie, abilitate, iscusință, măiestrie, pricepere
  • dibăcie - iscusință, îndemânare, pricepere, măiestrie, abilitate
  • talent - har, vocație, înzestrare, chemare, dar, dotare, iscusință, îndemânare, dibăcie
  • istețime - iscusință, dibăcie, pricepere
  • meșterie - meserie, meșteșug, profesiune, pricepere, iscusință, îndemânare
  • dexteritate - îndemânare, iscusință, dibăcie
  • stângăcie - neîndemânare, nepricepere
  • virtuozitate - măiestrie, pricepere, stăpânire (deplină), iscusință
  • marafet - dibăcie, iscusință, năzuință, capriciu, ifose
  • capacitate - forță, tărie, putere, aptitudine, pricepere, capacitate, talent, valoare, calitate
  • coadă - cosiță, plete, codiță, peduncul, mâner, toartă, pulpană, trenă, șir
  • perfecțiune - desăvârșire, absolut, impecabilitate
  • prag - poartă, ușă, limită, banc, val (de nisip)

Dex iscusință

  • iscusință 1 Ușurință de a face un lucru ca urmare a unei bune deprinderi sau înclinații abilitate, dexteritate, dibăcie, iscusire (1), îndemânare, pricepere. 2 Agerime a minții iscusire (2), inteligență, istețime. 3 Capacitate de a-și ascunde adevăratele intenții (reprobabile) iscusire (3), viclenie. 4 Talent.
  • ISCUSÍNȚĂ, iscusințe, Îndemânare, dibăcie, pricepere; talent, artă. – Iscusi + -ință.
  • ISCUSÍNȚĂ, (rar) iscusințe și iscusinți, Îndemînare, dibăcie, abilitate, ingeniozitate, pricepere; talent, meșteșug, artă. Era meșter în meseria de păsărar, avînd lațuri presărate cu iscusință. PAS, Z. I 209. Asupra cîrmuirei împărăției n-am nimic să-ți zic, fiindcă tu, cu iscusința ta, știu că ai s-o duci bine. ISPIRESCU, L. 41. Istoricii deosebitelor neamuri laudă talentele, iscusința, vitejia acestor căpitani mari. BĂLCESCU, O. I 24.
  • ISCUSÍNȚĂ ~e f. Calitatea de a fi iscusit; îndemânare; dibăcie; abilitate. /a iscusi + suf. ~ință
  • iscusință f. pricepere, agerime de minte.
  • iscusínță f., pl. e. Calitatea de a fi iscusit, pricepere, îndemănare.
  • inscusință iscusință
  • iscosință iscusință
  • iscușință iscusință
  • ISCUSÍNȚĂ s. 1. v. îndemânare. 2. v. ingeniozitate. 3. v. măiestrie. 4. v. inteligență.


Sinonimul cuvântului iscusință

Sinonimul cuvântului iscusință


Testează-te!